Nici o valoare nu s-a bucurat in Romania ultimului deceniu de o invocare atat de frecventa precum justitia. Putine au ramas mai incalcite. Nici una nu a dus la rezultate atat de opuse : « lupta impotriva coruptiei » s-a soldat cu extinderea acesteia. Sursa imagine: blog Editura Compania
Lucrurile se cer lamurite. Plec de la disputa declansata in 2012, cand adeptii Cotrocenilor s-au autoproclamat aparatorii independentei justitiei, iar adversarii lor au aratat ca este vorba de o justitie controlata de sus. In fapt, ambele parti gresesc, fiecare in felul sau. Adeptii confunda justitia cu persoanele si deciziile care le convin, iar adversarii lor nu demasca indeajuns mistificarea. Opinia mea este ca in tara noastra se fac confuzii in trepte : cu exceptiile de rigoare, justitia este confundata cu reglementari existente, dreptul este redus la aplicarea mecanica a unor formulari, legea se pune in opera prin decizia judecatorului, prea dependenta de procuror, el insusi conditionat de centru si temator in fata schimbarilor din politica. Desigur, justitia este in discutie in multe tari, caci materia este complexa, antrenand aproape totul (economie, politica, educatie, sanatate etc.), dar in Romania neajunsurile sunt astazi mai grave. […]
Pe fundalul evocat, Romania ofera, din nefericire, spectacole aproape grotesti. Dupa ce s-a compus o Curte constitutionala din persoane care, in mare parte, nu aveau vreo practica de judecatori, s-a trecut in 2013 la o veritabila lupta pentru numirea procurorilor generali. In orice sistem juridic, infaptuirea justitiei este treaba judecatorilor. Batalia de la varfurile puterii politice in jurul numirii procurorilor generali (de care depinde, cum se stie, activitatea celorlalti procurori) a lasat sa planeze fara raspuns intrebarea grava daca nu cumva in infaptuirea justitiei procurorii trec inaintea judecatorilor.
Iar ace
