Prin clasa a VIII-a, dacă nu mă înşel, profesoara de istorie, pe care noi o alintam cu apelativul de „Bubulina“, ne povestea că boierii din feudalismul românesc erau atât de răi şi de avari, încât îi obligau pe bieţii ţărani să plătească bir până şi pe fumul ce ieşea pe hornul casei.

Copii fiind, ne răzvrăteam în sinea noastră, cuprinşi de dragoste pentru talpa ţării şi de ură împotriva boierilor şi grofilor haini şi fără inimă. Pe atunci nu puteam să ne imaginăm cum era să plăteşti impozit pe dâra aceea albicioasă ce se pierdea repede în aer. Încă nu eram prinşi de febra unui mediu sănătos şi nici nu se inventaseră ministere şi agenţii care să protejeze natura, aerul, apa şi tot ce ne înconjura. Şi chiar dacă aceste instituţii ar fi existat, cu siguranţă că tot la exploatarea omului de către om ne-am fi dus cu gândul, pentru că aşa stătea scris în cartea de istorie.

Nu am mai citit de mult un manual de istorie editat după 1990, însă aceasta nu mă împiedică să cred că, potrivit celui scris acum 45 de ani, ne-am întors în timp cu 500 de ani. Nu este vorba doar de ţăranii din lecţia predată nouă de Bubulina, ci şi de locuitorii zonelor urbane cărora, iată, li se pun biruri nu doar pe pământul nelucrat, casă, maşină şi salarii, ci şi pe gazele scoase pe ţeava de eşapament ori pe fumul de la case, pe ţigări, pe răchia fiartă în propria gospodărie, pe jgheaburile şi burlanele pe care curge apa de ploaie, pe pilonii antenelor de telefonie mobilă, radio şi TV, montate pe acoperişul imobilelor în care locuim.

Cu alte cuvinte, suntem taxaţi pentru orice, deoarece aceşti guvernanţi post-decembrişti, indiferent de culoarea politică şi de promisiunile electorale, nu au ştiut altceva decât să ne jupoaie de vii! Specialiştii au calculat şi au ajuns la concluzia că, direct şi indirect, în 2014 vom plăti cu 800 de lei mai mult pentru impozitele ce ni