Imagini din munţii Vrancei (foto Art Sock) Puţini ştiu că raul Putna a format un lac de acumulare în zona Lepşei, care în timp a reuşit să spargă defileul de la Ciuta şi să curgă spre campie, după cum ne spune inginerul Neculai Bogdan în articolul dedicat frumuseţilor de pe meleagurile Vrancei
Teritoriul denumit, în trecut, Ţara Vrancei sau Republica Vrancea face parte din actualul judeţ Vrancea, fostul judeţ Putna, continuatorul Ţinutului Putna de odinioară. Denumirea de “Vrancea” are mai multe origini. Una dintre ele provine de la cuvantul “vrană” (deschizătură), deoarece aproape întreg teritoriul Vrancei este o depresiune intramontană, protejată de culmi înalte cu ieşire spre campie, pe Valea Putnei, mai jos de Vidra. Astfel:
- partea superioară este închisă la vest de linia celor mai mari înălţimi: Clăbucet (1.364 m), Lepşa (1.390 m), Muşatul (1.503 m), Lăcăuţi (1.777 m), Goru (1.785 m), Giurgiu (1.723 m), Muşa Mare (1.498 m).
- la nord, o culme care porneşte din Varful Clăbucet către est spre Zboina Neagră (1.374 m) şi trece prin varfurile: Răchitaşu (927 m), Momaia (624 m).
- la sud, culmea pleacă de la Varful Muşa Mare şi trece prin: Furu (1.458 m), Gurbăneasa (913 m) şi Deleanu (698 m).
- la est, bazinele sunt închise de taluzul masivelor: Momaia (624 m), Măgura Odobeşti (1001 m) şi Deleanu (698 m).
Din punct de vedere al reliefului, Vrancea este împărţită în două unităţi mari: regiunea montană şi regiunea deluroasă.
Acest teritoriu este brăzdat de culmi orientate de la sud către nord, iar unele porţiuni ale principalelor cursuri de apă curg tot de la sud către nord, astfel:
- Zăbala curge de la izvor pană la Căldări, de la vest către est; de la Căldări pană la confluenţa cu Putna şi în continuare pană la Valea Sării, curge de la sud către nord.
-Tişiţa curge de la izvor pană la confluenţa cu Putna, de la sud către
