Una dintre femeile care a făcut istorie în zona judeţului Alba este Ecaterina Varga. A trăit în secolul al XIX-lea şi a fost o luptătoare pentru drepturile românilor iobagi din Munţii Apuseni. A fost închisă timp de mulţi ani la Alba Iulia şi Aiud, după care a fost exilată în satul natal din Braşov.

Ecaterina Varga, în maghiară Varga Katalin, s-a născut la 22 august 1802 la Hălmeag, Comitatul Târnava Mare, Transilvania, azi în comuna Şercaia, judeţul Braşov într-o familie de nobili maghiari săraci. Tatăl său Varga János şi mama sa Rosondai Katalin erau mici proprietari de pământ. În afară de maghiară, care era limba sa maternă, cunoştea româna şi germana. La vârsta de douăzeci de ani s-a căsătorit cu un rotar văduv, înstărit, Kelemen György. Soţul său derula afaceri cu cânepă, în care Ecaterina s-a implicat şi care au adus, la început, beneficii. Mai târziu, au creditat pe unii din beneficiari, dar aceştia nu şi-au plătit datoriile şi au ajuns în faliment.

În anii 1840-1847, Ecaterina Varga a devenit o luptătoare pentru drepturile românilor iobagi din Munţii Apuseni, faţă de autorităţile habsburgice. Prin petiţii adresate guvernului Transilvaniei de la Sibiu, precum şi prin memorii susţinute personal la Curtea de la Viena, Ecaterina Varga cerea, în numele moţilor, înlăturarea abuzurilor autorităţilor vremii. Dată fiind nepăsarea autorităţilor locale şi centrale la cererile moţilor, Ecaterina Varga a îndemnat populaţia din Munţii Apuseni la nesupunere şi împotrivire pe faţă. Ţăranii iobagi au supranumit-o Doamna Moţilor. Ecaterina Varga a fost de religie evanghelică. Vorbea limba maghiară (care era limba ei maternă), învăţând şi limba română şi pe cea germană. Jakab Elek, scriitor maghiar, o descrie astfel pe Ecaterina Varga, la vârsta la care se stabilise deja în Ţara Moţilor: „Era femeie de 40 ani, mijlocie, faţa îi era roşietică-brună, îşi schimb