- Social - nr. 219 / 8 Noiembrie, 2013 Ca imaginatia unor escroci nu are limite, ne-am convins, o data in plus, cand in redactia ziarului nostru s-a prezentat o doamna pensionara, dichisita si volubila, care ne-a relatat intamplarea incredibila prin care tocmai trecuse: "Miercuri, 6 noiembrie a.c., in plina zi, adica in jurul orei 13,30, ma aflam in fata Hotelului Grand, grabindu-ma spre serviciu, cand o doamna relativ tanara, miniona, imbracata cu geaca alba, m-a reperat de departe, cu un zambet larg, abordandu-ma, apoi, ca pe o cunostinta veche. M-a imbratisat si m-a intrebat ce mai fac, ca nu m-a vazut de mult. Eu, de bunsimt, desi nu am recunoscut-o, i-am spus sincer ca merg la serviciu”. De aici, dialogul dintre cele doua "cunostinte” a decurs halucinat, dupa cum urmeaza: - Dar, mai lucrezi, draga? La varsta ta? - Da, o inlocuiesc pe Irina, la firma la care am lucrat amandoua. - Dar macar ai dreptul la alimente de la Uniunea Europeana, ca tocmai le impartim?! Amabila doamna s-a mirat. - Nu, nu ma incadrez in criterii si, oricum, altii au mult mai mare nevoie. Eu ma descurc. - Fii serioasa! Hai pe la mine, pe la Primarie, ca iti dau si tie un pachet. Avem ulei de masline, cascaval, conserve de carne... Sa vina si Irina, ii dau si ei. Pai, ce, vin farmacistele de la gara, vin angajatele de la fisc, unele profesoare, si le servesc, daramite pe tine si pe colegele tale?! - Nu, eu nu vreau, mai bine i-ai da altei colege, Daniela, ca e tare stramtorata... - Normal, ca ii dau si ei! Sa vina azi, la ora 14,30 la subsol, la Primarie, si sa intrebe de Mariuta. Dar, mai bine o astept eu in fata... - Bine, ii spun. - Hai, sa fumez si eu o tigara, cat mai stam de vorba! Si Mariuta si-a scotocit buzunarele dupa tigari, dar... ghinion! Isi uitase pachetul acasa. - Of, m-am grabit si mi-am uitat tigarile acasa si nu am niciun ban la mine ca sa-mi cumpar. Imi imprum