Despre pregătirea intelectuală a parlamentarilor s-a discutat și se discută atât de mult, încât mai avem puțin și refacem biblioteca din Alexandria numai cu acest subiect. Nu mă pot abține să nu contribui și eu la această prestigioasă activitate și să nu mă număr printre scribii preocupați de această înaltă temă.
Eu am avut 4 la matematică și nu mi-e rușine s-o spun. Cu o notă mai mare, probabil, astăzi, aș fi avut o cu totul altă profesie. Parlamentul actual, și nu numai, adăpostește sub vastul lui acoperiș nu doar foști elevi de patru la matematică, ci pe mulți de nota patru pe linie. Dacă au putut să îl obțină și pe ăla.
Problema se complică un pic, atunci când vorbim de următorul caz. Deputata și președinta de filială de partid, Lola Anghel, ar fi primit un ditamai scaunul la examenul de titularizare ca profesor, dacă ar fi reușit să obțină o notă peste 4,2. Adică, un astfel de profesor poate ajunge în clasă și pun pariu că primul lucru pe care l-ar spune elevilor ar fi acela că ei trebuie să învețe de 11, dacă se poate. Bun, dar de la cine?
Și acesta nu este un caz singular. Ăsta este nivelul la care a ajuns învățământul românesc și-mi cer scuze față de cadrele didactice care și-au ales această profesie din pasiune și care o fac cu responsabilitate și pricepere, fără să ne transforme copiii în automate sau viitori adulți care nu pot face acordul între subiect și predicat. Nu intenționez să generalizez.
Revenind la cum ar trebui să fie un parlamentar, profesor de nota 4… Stau și mă întreb cum a ajuns Lol(it)a parlamentar. Cu siguranță, cu ajutorul unui electorat de nota 4 pe care profesori ca și ea au grijă să îl păstorească și să îl țină captiv unei ignoranțe care nu îi dă de ales. Cum, la noi, majoritatea decide, votul cenzitar rămâne un vis frumos, dar utopic, pentru noi, ăștia, care nu am avut sau avem numai 4.
Dar, oare, Lol(it)
