Cercetător, etnomuzicolog şi profesor universitar, Emilia Comişel a cules, de-a lungul carierei, peste 9.000 de cântece folclorice şi a publicat numeroase articole şi cărţi prin care a făcut cunoscută valoarea folclorului muzical românesc, în ţară şi în străinătate.

Personalitate emblematică a etnomuzicologiei românesti din cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea şi a învăţământului muzical universitar din ţara noastră, Emilia Comişel s-a născut pe 28 februarie 1913, în Ploieşti, unde şi-a început şi studiile muzicale, la vârsta de 7 ani, la vioară, împreună cu tatăl sau, cunoscutul profesor de muzică şi dirijor de cor, Gheorghe Comişel.

De altfel, talentul muzical este o trăsătură de familie în acest caz, Emilia Comişel fiind sora compozitorului Florin Comişel (au fost şase fraţi) şi mama muzicologei Irina Dragnea.

Dupa ce a terminat şcoala primară şi Liceul de Fete „Despina Doamna“ din Ploieşti, Emilia Comişel a intrat cu brio la Academia de Muzică din Bucureşti, unde, potrivit profesorului Alexandru Bădulescu, la rândul său doctor în muzicologie, a beneficiat de îndrumarea unor personalităţi marcante ale creaţiei şi ale pedagogiei muzicale: I.D.Chirescu, Alfonso Castaldi, Alfred Alessandrescu, George Breazul, Dimitrie Cuclin, Constantin Brailoiu, Stefan Popescu s.a.

Încă din timpul studiilor muzicale universitare, la recomandarea lui Constantin Brăiloiu, fondatorul etnomuzicologiei româneşti, Emilia Comişel a început cercetarea în domeniul folclorului. A lucrat, de-a lungul carierei, în cadrul Institutului de Folclor din Bucureşti şi Institutul de Studii Sud Est Europene.

Ulterior, şi-a dedicat aproape 70 de ani de viaţă studierii, cercetării şi punerii în valoare a bogatelor tradiţii ale creaţiei muzicale populare din principalele zone etnofolclorice ale României, dar şi din teritoriile locuite de românii din afara graniţelor ţă