Ortodoxia cinsteşte anual, pe 8 noiembrie, Soborul (adunarea celor împreună) Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil şi al tuturor puterilor cereşti. Este un moment prielnic pentru a reflecta asupra modului în care îngerii interacţionează cu noi, fie ocrotindu-ne şi îndemnându-ne la bine, fie ispitindu-ne spre înfăptuirea celor rele.
Conform spiritualităţii ortodoxe privind îngerii, aceştia sunt fiinţe spirituale, duhovniceşti. Scriptura îi numeşte cu un termen foarte complex: duhuri slujitoare. Le-am putea numi, mai prozaic, atitudini duhovniceşti, pentru că un duh nu reprezintă altceva decât personificarea unei stări duhovniceşti. Denumirea lor (înger) arată şi funcţia lor: mesageri (vestitori) ai voinţei divine, trimişi ai Domnului către oameni.
S-ar pune, firesc, întrebarea: ce nevoie are Dumnezeu cel Atotputernic de îngeri? Nu este suficient de puternic ca să facă tot ceea ce este necesar pentru binele oamenilor? De ce are nevoie de îngeri? Răspunsul este simplu: pentru că Dumnezeu este iubire, El nu poate fi egoist. Toată Creaţia nu este decât voinţa divină de participare la iubire, de aceea Dumnezeu nu concepe să existe singur, ci creează un Univers întreg, material şi spiritual, pentru a-l face părtaş la iubirea Sa. Iar dacă omul este suprema creaţie, chip divin, atunci el merită a fi ocrotit cu toată atenţia. Însă nu împotriva voinţei lui.
Aşadar, îngerii apar din iubirea lui Dumnezeu, pentru ca ei să se bucure de aceasta şi, la rândul lor, să îndemne spre bine, frumos şi iubire pe oameni, ocrotindu-i. De aici începe să fie interesant modul în care îngerii interacţionează cu noi.
De cine anume ne ocrotesc îngerii? De două lucruri:
Unul este posibilitatea ca noi să facem alegeri greşite, prin exercitarea propriului liber arbitru. În acest caz, ei încearcă să comunice cu sufletul nostru, încercând să ne determine să facem alegerea
