Când era scrisă
pe hârtie şi făcută de profesionişti care din asta trăiau, jurnalistica arăta altfel. Era, adică, ceva mai responsabilă, fiindcă ziariştilor chiar le păsa. Acum, când a ajuns un hobby on-line pentru avocaţi şi ingineri şi pentru diverşi fluieră-vânt cu profesiuni incerte (toţi, intelectuali, fără discuţie), ziaristica a ajuns un moft.
Normal că aşa
e şi tratată. Şi, din păcate, nu numai de diletanţii care se fandosesc pe net, dar chiar şi de puţinii ziarişti care mai fac presă scrisă în judeţul ăsta. Să luăm, de exemplu, modul în care este folosită limba română în compunerile lor, fiindcă noi, ca cititori, nu trebuie să uităm ceea ce ei neglijează total – faptul că ziaristica se face cu şi în limba română. Respect!
Uite ce titlu
dă Cristina Iancu, “jurnalulph.ro”, unui “editorial” (uau!): “Popor de necrofagi sau mai bine de necrofili?”. Tema e aia că “poporul” se dă în vânt după ştirile cu morţi şi se uită cu nesaţ la înmormântările televizate. Deci, ne plac morţii, conchide Cristina.
Şi ne face
necrofagi şi necrofili. Mâncăm morţi şi futem cadavre, cum ar veni. Duduia asta ne crede pe toţi zombi sau ce-i cu ea? E doar uşor proastă? În sensul că nu cunoaşte semnificaţia cuvintelor pe care le foloseşte…
Pe motiv
că “poporul” este interesat de spectacolul morţii, doamna asta, Iancu, sare calul şi dă cu oiştea-n gard: necrofagi şi necrofili. Bre, s-avem pardon! Una e să te uiţi la ştirile cu morţi şi cu totul altceva să fii “necrofag”: “(Animal) care se hrănește cu cadavre” (DEX – Dicţionarul explicativ al limbii române); “(despre animale, insecte, ciuperci parazite) care se hrănește cu corpurile organismelor moarte” (MDN – Marele dicţionar de neologisme).
Sau “mai bine”
(e un aşa “mai bine” că îţi îngheaţă zâmbetul pe buze)… “necrofil” - “bolnav/ suferind de necrofilie” (DEX, MDN); necrofilie:
