Când nu chiulesc, nu călătoresc în străinătate în calitate de membri ai unor delegaţii ce stabilesc iluzorii legături de prietenie cu parlamente din ţări pe care îţi e tare greu să le localizezi pe hartă, când nu dorm în scaunele mult prea confortabile, nu bat câmpii la televizor ori nu îşi votează noi şi noi privilegii - şi asta nu numai în vremea guvernării Ponta-, aleşii din Parlamentul României vor să pună ordine în cultură.

Un domeniu în care devin peste noapte experţi, domeniu pe care îl suspectează instantaneu de impuritate, de primejdioasă virusare şi care are are nevoie de intervenţia lor urgentă şi, mai cu seamă, competentă şi responsabilă spre a fi salvat de la pieire, de la contaminarea cu influenţe nefaste, care influenţe ajung să fie primejdios răspândite şi să afecteze ori sănătatea morală a naţiei, ori bugetul naţional. Care astfel s-ar putea să nu mai ajungă pentru satisfacerea capriciilor lor păguboase.

Puţin importă că respectivii parlamentari nu au niciun fel de calificare în domeniu. Nu contează nicidecum că, până în momentul în care îşi inventează misiunea de salvatori, nu s-au făcut prin nimic remarcaţi şi că au încasat degeaba diurne şi forme forfetare. Nu are importanţă nici că, dându-şi imprudent cu părerea ba despre filme, ba despre spectacole, ba despre instituţii, se acoperă de ridicol. Ruşinea nu prea face parte dintre itemii ce definesc parlamentarul român, iar clădirea Parlamentului e, graţie răposaţilor Nicolae Ceauşescu şi Anca Petrescu, suficient de mare ca să îi încapă şi pe mai departe pe “aleşii” care, vorbind doar spre a se afla în treabă, adică spre a putea şi ei să se laude măcar cu o intervenţie în plen, au debitat prăpăstii.

În luna septembrie a ţinut câteva zile afişul necugetata intervenţie a deputatului PSD Victor Cristea căruia, aşa, pe nepusă masă, i-a venit ideea de a se război cu filmul Poziţia copil