Dacă ai uitat cum arată oamenii simpli, frumoşi şi senini, pruncii îmbujoraţi sau cum miroase a Crăciun autentic ori a pâine proaspăt scoasă din vatră, poate că a venit timpul să te rupi de haosul pe care-l trăieşti zi de zi şi să mergi în Maramureş.
De câte ori sunt întrebată de unde mă trag, spun cu mândrie şi răspicat: din Maramureş. Ciudat e însă că, atunci când spun Maramureş, nu mă gândesc la oraşul meu natal, nici măcar la împrejurimi, ci la un sătuc de Peste Deal (zona Maramureşului Istoric), de care mi s-a lipit sufletul în urmă cu câţiva ani şi în care revin mereu cu drag. Pentru că aici mă simt acasă.
Satul din care nu-ţi mai vine să pleci
Nu-ţi face griji că nu vei avea unde să stai peste noapte sau că nu vei avea ce bucate pune pe masă. Cei din Breb sunt mereu bucuroşi de oaspeţi. Îţi vor deschide uşa, te vor primi în casele lor şi te vor molipsi şi pe tine de bucuria traiului simplu, de la ţară.
Odată ajuns, lasă-ţi maşina la poarta maramureşeană care te întâmpină la intrarea în sat. Cu greu ai putea oricum pătrunde cu ea pe uliţele care duc până colo, sus, la munte. Dacă vrei să cunoşti acest colţ de rai, ia uliţele la pas. Dă-le bineţe oamenilor, vorbeşte-le. Ai ce învăţa de la ei!
„Noi nu renunţăm la tradiţii! Duminică de duminică, ne punem straiele populare şi aşa mergem la biserică. Pentru noi este o mândrie! De Crăciun, se merge cu colinda, de Bobotează flăcăii încă mai fură, noaptea, porţi, iar de Paşti ne adunăm cu toţii, moşi şi coconi deopotrivă, la şoprul de lângă Dispensar, la joc“, spune Mărioara Oanea, asistent social la Primăria Ocna Şugatag, de care ţine şi Breb.
De Breb s-a îndrăgostit, bunăoară, în urmă cu mulţi ani, până şi Prinţul Charles. Şi nu numai că s-a îndrăgostit, ci a ţinut cu orice preţ să şi aibă o părticică din sat: şi-a cumpărat aici două case vechi, din lemn.
De altfel, mai toate
