Anual, mii de români naivi sau roşi de sărăcie, cad în plasa traficanţilor care le promit câştiguri în monedă străină şi o viaţă mai bună. Însă, în loc să primească un loc de muncă legal, cu acte în regulă, într-un bar, pe un şantier sau la cine-ştie-ce firmă, bieţii oameni ajung sclavi în slujba unor nemernici care nu dau doi bani pe viaţa lor. Numai în 2012, membrii reţelelor de crimă organizată au sechestrat şi obligat să muncească pentru ei, în condiţii greu de imaginat, 1.100 de persoane, dintre care peste 300 de copii.

Încă de pe vremea în care ţara noastră era gâtuită de corsetul comunist, românii visau cu ochii deschişi la lefurile în dolari şi, mai apoi în euro, ale occidentalilor şi, implicit, la viaţa lor care părea de huzur. Poate de aceea, în anii care au urmat, foarte mulţi şi-au lăsat baltă gospădăriile, şi-au amanetat vieţile amare duse pe plaiuri dâmboviţene şi au dat năvală la porţile Europei. Momentul, care se tot întinde de vreo 20 de ani, a fost speculat la maximum de indivizi fără scrupule care au simţit afacerea şi s-au apucat de vândut oameni. Pentru câteva sute de euro de căciulă, sau chiar pentru mult mai puţin, români fără noroc, dar şi orbi la promisiunile traficanţilor, au ajuns sclavi în reţele internaţionale de cerşetorie, de prostituţie şi pornografie pe internet sau au fost sechestraţi de membrii unor grupări mafiote care fac milioane de euro de pe urma exploatării lor prin muncă. Mai grav este că vânzătorii de oameni au aruncat în ghearele pronografiei chiar şi copii pe care, prin tertipuri numai de ei ştiute, exersate în timp,sau prin ameninţări cu moartea i-au luat de lângă părinţii lor şi i-au obligat să se prostitutueze sau să fure la comandă în cine-ştie-ce ţară de pe mapamond.

În statisticile Agenţiei Naţionale Împotriva Traficului de Perosane (ANTIP), ai căror specialişti sunt în permanent contact cu structurile de C