Sunt câteva greşeli cu care românii s-au împrietenit atât de bine încât le iau cu ei peste tot: la muncă, la întâlnirile cu prietenii, în vacanţe. Generoşi, părinţii împărtăşesc erorile cu micuţii lor, astfel încât, deseori, greşeala devine normă.

1. Încercarea de a evita cacofoniile îi face pe români să comită greşeli mai grave. Cum ar fi inventarea de sintagme inutile. Este şi cazul lui "ca şi", o construcţie care s-a strecurat repejor în vocabularul nostru. În prezent, acest ciudat "ca şi" a început să fie folosit chiar şi când nu se urmăreşte evitarea unei cacofonii. Iată un exemplu cu adevărat edificator, pe care l-am auzit la un părinte, într-o discuţie cu un cadru didactic: "Mă bucur că fetiţa mea vă are ca şi profesoară".

2. Unul dintre cele mai des folosite cuvinte inventate este "vroiam". Greşeala vine din "amestecarea" formelor verbelor "a vrea" şi a "voi". Puse la imperfect, verbele se conjugă astfel. "A vrea" are formele "eu vream", "tu vreai", "el/ea vrea", "noi vream", "voi vreaţi", "ei vreau", iar "a voi" - "eu voiam", "tu voiai", "el/ea voia, "noi voiam", "voi voiaţi", "ei/ele voiau". Aşadar, nici urmă de "vroiam", "vroia" sau "vroiaţi"!

3. Însă, "drama" verbelor "a voi" şi "a vrea" păleşte în faţa următoarei greşeli de care vom vorbi. Chiar şi unul dintre cele mai folosite verbe ale limbii române, "a avea", a fost măcelărit verbal de români. Unii au născocit construcţiile "să aibe" şi să "aivă", alţii, chiar mai fantezişti, au venit cu "să aive". Iar forma corectă, "să aibă", a ajuns să fie în ... inferioritate de vorbitori.

4. Situaţia următorului cuvânt este de-a dreptul dramatică. Varianta corectă a ajuns să fie atât de puţin folosită de populaţie, încât te întrebi dacă vom reuşi să schimbăm ceva în viitorul apropiat. Vorbim despre "piuneză", forma corectă concurată de greşitul ,dar popularul "pion