Obiectivul oricarei forme de extremism nu este unic – el, extremismul, are o multitudine de utilizari si odata constituit, in fapt organizat, atrage frustrari dintre cele mai diverse; cu toate acestea extremismul nu este o modalitate de structurare si actiune politica usor de pus in miscare, de adus in act, chiar daca el corespunde unor tendinte umane pe cat de nefericite pe atat de comune dar, intrucat are ca esenta frustrarea, nu poate fi asumat cu usurinta si sinceritate. Generand, in plus, primejdii pentru purtatorii sai, in jurul unei astfel de politici trebuie sa se orienteze un camp atractiv, gravitational am zice, suficient de extins.
Primul Razboi Mondial este declansat de hotararea Imperiului Habsburgic, Austro-Ungar, de a se extinde – reextinde – in Balcani, prin penalizarea Serbiei. Imperiul Tarilor nu doar apara o tara slava, opunandu-se intentiei statului centro-european, ci face mult mai mult decat atat: spera sa isi demonstreze capacitatea de a spune un cuvant hotarator in modelarea Europei, act urmand sa-i aduca, in eventualitatea succesului, mari avantaje geo-politice pe termen lung. Germania Celui de Al Doilea Imperiu are ocazia de a se afirma in calitate de prim actor pe scena Europeana si, astfel, mondiala. Franta doreste sa depaseasca starea generata de acel dezastru al lui Napoleon III si se angajeaza intr-o partida mortala cu Germania. Lantul fatal isi extinde legaturile, zalele, peste lume. Calculele se dovedesc mereu eronate – rezultatele sunt altele decat cele asteptate. Oricum, Germania si Rusia ajung sa fie dominate, sau castigate, de vaste si profunde extremisme. Al Doilea Razboi Mondial nu este decat deznodamantul Primului Razboi. Continua expansiunea mondiala – ca influenta geo-politica – a Statelor Unite, in contrapartida pentru afirmarea si consolidarea progresiva a autoritatii internationale maxime a Rusiei. Razboi