În ritmul în care se lucrează, şi cu 9 muncitori,

Romanele poliţiste ale celebrei Agatha Cristie par copilărie faţă de ceea ce câmpulungenilor le este dat în ultimii ani. De la fantezie la realitate, cine ar fi crezut că, rând pe rând, rămânem fără fosta Primărie, actuală Casă de Cultură “Tudor Muşatescu”, Grădina Publică, Parcul Kretzulescu şi asta doar dacă ne referim la monumente şi locuri istorice. Inspiraţia primarului Călin Andrei de a opri intervenţia şi pe Bulevardul Pardon pentru bunul mers al Zilelor Oraşului a fost de bun augur. Altfel, ne trezeam şi cu centrul  răvăşit, activitatea comercianţilor şi a taximetriştilor paralizată, plus nervii localnicilor puşi la grea încercare pentru nu se ştie cât timp. Inspirată după modelul ghinionului câmpulungean, probabil, Agatha Cristie ar fi dispus de material pentru “Douăzeci de negri mititei”, iar Hercule Poirot ar fi avut de decifrat cea mai încâlcită poveste a lucrărilor de construcţii pe bani publici din România. Oprindu-ne la marea reabilitare a oraşului poticnită după 11 ani în 9 muncitori care mută câte ceva prin cele două parcuri, lucrurile sunt incerte. Grup Corint, firma din Alba Iulia, câştigătoare a mai multor lucrări publice din ţară, dar şi a celei mai importante din Câmpulung, lucrează cu viteza melcului, motivul principal părând a fi lipsa banilor. Fără banii pentru plata salariaţilor la timp, cu furnizorii şi insolvenţa bătând la uşă, firma din care lucrează la Câmpulung nu pare deloc să fie aceeaşi cu marea restauratoare de monumente cu un portofoliu de lucrări care le asigură venituri de multe milioane de euro. Circuitul banilor se poticneşte undeva şi ne întrebăm dacă de vină este contabilul. Nu ne-ar interesa toate aceste aspecte legate de cifre dacă la mijloc nu s-ar afla cea mai importantă lucrare din Câmpulung din toate timpurile.

Şi-au dat datoria numai la intervenţia