Au trecut peste 27 de ani, dar Cernobîl încă emite radiaţii. La peste un sfert de secol, câteva femei nu au părăsit locul în care s-au născut şi spun că sunt fericite acolo, trăind printre radiaţii. Încă n-au murit din cauza radiaţiilor, dar nici n-au întinerit. De ce n-au preferat însă să plece departe de Cernobîl?
Holly Morris scrie, pentru CNN, un reportaj din Cernobîl, locul din care câteva femei au decis că nu vor să plece. Au intrat ilegal în Zonă, cum a ajuns să fie cunoscută regiunea din jurul centralei nucleare, şi au ales o fericire de scurtă durată în locul tristeţii îndelungate, după cum susţine una dintre ele.
La centrala nucleară, sub sarcofagul din beton şi metal care începe să se destrame, sunt 200 de tone de material radioactiv. Se lucrează la un nou strat de protecţie, dar nu va fi gata până în 2015. După toate aceste cifre, mai rămâne doar o sumă: o sumă de 130 de persoane care încă trăiesc acolo. Cele mai multe sunt femei, bărbaţii au murit din cauza alcoolului şi tutunului, dar şi din cauza radiaţiilor. Au fost evacuate 116 mii de persoane în 1986, dar s-au întors 1.200 pentru a continua să locuiască acolo unde explozia de la centrala nucleară a generat de 400 de ori mai multe radiaţii decât bomba de la Hiroshima.
„Naşele“ Cernobîlului
În rusă, aceste femei sunt cunoscute sub numele de babushkas, adică naşe. Ele locuiesc în satele cândva populate cu zeci de mii de oameni. Hanna Zavorotnya, una dintre ele, a povestit cum a revenit la Cernobîl după evacuare şi cum era pregătită să moară pentru acest loc, când a fost prinsă de autorităţi. „Împuşcaţi-ne şi săpaţi-ne mormântul, altfel noi rămânem aici“ au fost cuvintele ei la adresa soldaţilor. „Radiaţiile nu mă sperie. Înfometarea mă sperie“, a mărturisit aceasta. Pentru ea, traiul în altă zonă ar fi însemnat sfârşitul.
Cei care s-au întors au mers pe o logic
