Reprezentanţii troicii internaţionale a creditorilor Greciei – FMI, UE şi BCE – au folosit ieşirea de incendiu a Ministerului grec de Finanţe, pentru a evita contactul cu mulţimea femeilor de serviciu furioase adunate afară. E adevărat, chiar şi în patria democraţiei e greu să explici femeilor respective mecanismele financiare şi bugetare. Dar e dreptul lor să te alerge cu măturoiul, puterea demosului are şi părţile ei neconvenabile. Adevăratele probleme încep când politicienii de frunte ajung să târnosească normalitatea, făcând menajerele să fie convinse că Statul are o debara ca un fel de peşteră a lui Ali-Baba, de unde le dă tuturor cu o largheţe ce i-ar zburli până şi lui Marx barba.

Mentalitatea balcanică, din care cu onor facem parte, în pofida poziţiei geografice lăturalnice, zice că trebuie să-ţi iubeşti creditorul când îţi dă după nevoi şi să-l urăşti de moarte atunci când vrea banii înapoi cu tupeu şi dobândă capitalistă. Îmi amintesc febra naţională de împrumutat din toate direcţiile, fără să-şi pună prea mulţi întrebări legate de capacitatea restituirii. Naţiunea făcuse, în buna noastră tradiţie, cozi interminabile cu buletinul în mână, lăsându-şi sacoşile goale la mai multe rânduri, ca în vremurile Epocii de Aur. Cunosc oameni care se girau cu fervoare între ei, ajungând să fie datori la 7-8 bănci. Au pierdut case, locuri de muncă, familii. Toţi înjură acum ticăloşii cămătari legali, ăia de le puseseră lor formularele la tâmplă să-şi amaneteze viitorul. Toţi visează acum revolte greceşti în care să le dea foc funcţionarilor bancari şi să izgonească fiara financiaro-masonică venită să înjuge ţărişoara.

Când au luat banii – a fost bine, capitalismul era superb, te plimbai prin Grecia pe banii altora şi îţi luai maşini şi aparate bengoase. Venind vremea să restitui confortul iluzoriu, ar fi trebuit să intervină Statul şi să anuleze toate dat