Peste frunza foşnitoare,
Calcă Toamna apăsat,
Arămie, zâmbitoare,
Multe daruri a lăsat!
Fructe dulci şi aromate,
Legume pe întrecute
Şi ogoarele curate,
Grâne prin hambar ţinute.
Uneori e bosumflată
Şi presară ca-ntr-o joacă,
Aşa cum o ştim stilată,
Ciucuri albi de promoroacă.
Şi ea, ca orice domniţă,
În tristeţi se mai cufundă,
O fi toană sau o fiţă,
Cu ploi repezi ne abundă.
Dar îi trece şi-n oglindă
Îşi pune un strai brumat,
Vântul care stă la pândă,
L-a suflat şi apretat.
Doamne, ce frumos îi şade!
Poala-i largă, de rugină,
În cascadă parcă-i cade,
Arătând ca o regină!
Peste frunza foşnitoare,
Calcă Toamna apăsat,
Arămie, zâmbitoare,
Multe daruri a lăsat!
Fructe dulci şi aromate,
Legume pe întrecute
Şi ogoarele curate,
Grâne prin hambar ţinute.
Uneori e bosumflată
Şi presară ca-ntr-o joacă,
Aşa cum o ştim stilată,
Ciucuri albi de promoroacă.
Şi ea, ca orice domniţă,
În tristeţi se mai cufundă,
O fi toană sau o fiţă,
Cu ploi repezi ne abundă.
Dar îi trece şi-n oglindă
Îşi pune un strai brumat,
Vântul care stă la pândă,
L-a suflat şi apretat.
Doamne, ce frumos îi şade!
Poala-i largă, de rugină,
În cascadă parcă-i cade,
Arătând ca o regină!
