Premierul a ținut, la Consiliul Național al PSD, un discurs lung, pompos, populist, accesorizat, centrat pe sine, un discurs al unuia care se pregătește pentru cursa prezidențială. Mai mult, premierul a vorbit ca unul care abia acum s-ar pregăti să preia puterea, deși el este cel care conduce un guvern care a pus economia în genunchi.
Cu toate acestea, premierul a purtat mănuși față de Crin. Deocamdată. Nu i-a pomenit numele. Atacul a venit dinspre Geoană. La un moment dat, ponta (cu p de la plagiat) a pronunțat numele lui Ceaușescu. Pare că nimeni nu a băgat de seamă acest detaliu, numele însă a fost pronunțat cu nonșalanță ca și cum era normal. Un fior rece pe șira spinării.
Trecutul roșu e asumat cu emfază de parcă istoria de dinainte de Decembrie 1989 ar avea ceva glorios, aureolat. Liderul pesediștilor nu o face întâmplător, știe că baza electorală a PSD este generos formată din cetățeni pentru care edulcorarea trecutului e un mod de viață, un fel de evadare dintr-un prezent dur într-un trecut pe care și-l aduc aminte cosmetizat. Trecutul e reprezentat de serviciul sigur, casă de la stat, bilet de tratament în stațiunile patriei, un trai asigurat chiar dacă toate acestea erau la pachet cu frigul din case, magazine goale, energie electrică cu porția, două ore de propagandă deșănțată la singurul post de televiziune, foamea, frica, teroarea, prizonieratul în propria țară.
Spectacolul oferit de discursul narcisist al premierului a avut parte de o adevărată mise en scene: un Geoană care a transmis mesajele din care doar cine nu vrea nu pricepe că PSD vrea să ia tot și un Năstase expirat care, cu o voce gâtuită, lipsit de forță, a încercat să facă figura unui înțelept bisericos care, după cum declară, își petrece vremea meditând, ”cu sine însuși”. Ar trebui să știe, dacă tot și-a făcut un obicei de a cita din texte biblice, că numele D
