“Tricolorii” insistă să-şi exprime recunoştinţa faţă de olandezi, dar FRF nu le decontează cadoul.

“Nu vrem să se creadă că la ««naţională»» venim pentru bani. Noi ne-am cerut doar drepturile care ne-au fost promise!”. Foarte instructive aceste informaţii. În primul rînd, e bine de ştiut că Raţ e mai mulţi. Acum joacă în Regat, la West Ham, poate de la asta i se trage obiceiul de a folosi plurajul majestăţii. E un automatism nefericit. Doar dacă ar fi lider de sindicat sau şef al unui institut de sondare a propriei opinii făcute publice, fundaşul “tricolor” ar avea temei să se exprime în numele unei mulţimi: “nu vrem”, “noi ne-am cerut”, “sîntem nemulţumiţi”.

Mesajul avea aceeaşi greutate dacă era exprimat în numele lui personal şi numai al lui. Raţ e un veteran sub “tricolor”, microbiştii sînt interesaţi de părerile lui, chiar dacă nu-i are în spate pe minerii din Doneţk. În fine, ce spune, la pluralul revoltei, fostul căpitan al “naţionalei”? Că Federaţia le-ar fi promis jucătorilor prime şi pentru calificarea la baraj, nu doar pentru calificarea la Mondial.

Precizează: “Nu venim la ««naţională»» să facem avere!”. Dar nici gratis. Sumele de la FRF sînt “echivalentul efortului depus pentru a ajunge la baraj”. Fix echivalentul sau echivalentul şi ceva în plus? Pentru că Raţ şi colegii lui n-au ajuns prin avînt neprecupeţit şi muncă susţinută la barajul cu grecii. Au fost ajutaţi. Orice bonus ar primi de la FRF, se cuvine să-l ofere olandezilor, legat cu fundă.

Mircea Sandu a explicat, în conferinţă de presă, episodul de “alba-neagra” cu primele. “Tricolorii” au avut de ales între prima la stînga, adică 250.000 de euro pentru calificarea la baraj. Şi prima la dreapta: bani pentru punctele strînse în grupă. Au ales varianta care li se părea cea mai sigură: 500.000 de euro la 6 puncte cu Ungaria şi Turcia şi 400.000 de euro, la 4 puncte. Au obţi