S-au schimbat multe lucruri de-a lungul timpului in materie de integrare a femeilor in mediul de business si in societate. Oare?
Aseară am prins începutul unui film. Acţiunea se petrecea în anii 70 în Londra. O femeie, frustrată de faptul că, deşi era o profesionistă foarte bună, nu era promovată într-o funcţie de conducere, decide să ajute la jaful companiei în care lucra. Nu ştiu cum s-a terminat filmul şi dacă a returnat până la urmă diamantele furate, dar mi-au rămas în minte notiţele ei: "1223 de filiale ale companiei, 0 femei manager". Sigur că între timp lucrurile s-au schimbat, nu?
Câteva statistici arată că, într-adevăr, anul acesta 51% din poziţiile de management din China sunt ocupate de femei, faţă de 25% în 2012. De asemenea, la nivel mondial, numărul femeilor în management a ajuns la nivelul de 24%.
Cu toate astea, în SUA, tărâmul tuturor posibilităţilor şi ţara care pune accent pe egalitatea între diferite categorii de oameni, doar 10-15% din poziţiile de senior leadership din mediul corporate sunt ocupate de femei. Mai mult, niciuna dintre cele 13 companii conduse de statul korean nu are o femeie în poziţie de conducere. Si dintre cele 1.787 companii înregistrate, doar 0.73% sunt conduse de femei. În schimb, anul acesta Korea şi-a instituit primul preşedinte de sex feminin. Parcă nu mai pare aşa diferit de situaţia din film, nu? De ce nu ajung femeile în poziţii de conducere?
Un articol HBR susţine că ar fi 3 motive pentru care femeile nu ajung în poziţii de conducere (nu sunt competente, nu vor, sunt competente şi vor, dar se lovesc de prejudecăţi) şi aduce un al patrulea motiv (femeile nu au suficientă încredere). Vreau să cred că motivele 1 şi 3 sunt foarte rare în societatea de azi şi că femeile pot fi suficient de competente pentru a fi leaderi, iar atunci când asta se întâmplă, situaţiile în care nu sunt promovate sunt mu