La mai bine de o lună de la închiderea parţială a podului de la Agigea, trebuie să recunoaştem că lucrurile par să se fi potrivit de minune pentru unii. Mai exact, pentru cei care au avut nevoie să îşi aducă eolienele în sudul judeţului, cum ar fi la Chirnogeni. Sau chiar şi în alte zone nou-exploatate din acest punct de vedere, regiuni pentru care era necesară tranzitarea podului de la Agigea cu ditamai elicele şi trunchiurile de eoliene.

Pentru o corectă informare a publicului, trebuie spus că o eoliană nu poate fi adusă dintr-o bucată, cu o singură autoutilitară. Pentru instalarea unei singure astfel de turbine este nevoie ca aceasta să fie adusă pe bucăţi, într-un convoi format din cel puţin trei autospeciale (fiecare pentru câte o elice, la care se adaugă altele două sau trei pentru trunchi). În aceste condiţii, este de presupus că un singur astfel de transport depăşeşte cu mult cele 3,5 tone admise pe podul de la Agigea. Mie mi se pare că cei cu eolienele din sudul judeţului au avut un noroc fantastic că autorităţile şi-au dat seama fix după ce au terminat ei transporturile că podul de la Agigea este nesigur, că stă să cadă din moment în moment şi că, sub nicio formă, nu mai poate fi tranzitat de autovehicule. Dacă ne aducem bine aminte, specialiştii de la Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România care au venit la sfârşitul lui septembrie să ne anunţe de şubrezirea podului de la Agigea ne-au atras atenţia imperios că podul nu mai poate fi trecut de nicio maşină. Ulterior, restricţia a fost impusă doar autovehiculelor de peste 3,5 tone. Tot atunci, autorităţile ne-au anunţat că nu au putut închide podul de la Agigea mai din timp din cauza sezonului estival, în caz contrar riscând să afecteze grav turismul în sudul judeţului. Bun, dar sezonul estival se terminase deja de trei săptămâni bune, dacă nu şi mai mult, când autorită