Nu credeam ca e posibil asa ceva,dar trebuie mereu sa imi reamintesc,din secunda in secunda,ca traiesc in Romania,tara tuturor posibilitatilor. Nu scriu acest articol pentru a ma indigna aiurea,ci incerc sa corectez ceva gresit,asa ca nu ma intereseaza ofuscarile,ci mustrarile! Atentie! Ceea ce urmeaza nu reprezinta un pamflet,ci cruda realitate mitocaneasca! Ca un om ce apreciaza muzica buna si spectacolele de calitate mi-am dorit sa ajung la Festivalul Florentin Delmar. Subliniez ca imi pare rau ca trebuie sa fie atins chiar fara vina acest eveniment minunat,dar din pacate unii angajati chiar nu realizeaza cat de rau pot face printr-un comportament neadecvat. Zis si facut. M-am imbracat frumos,mi-am luat cele mai bune intentii la mine si cei sapte ani de acasa si am pornit catre Ateneul Mr. Gh. Pastia. Am ajuns in jur de ora 19:00,adica aproape de ora inceperii spectacolului. Am pasit grabit catre casa de bilete,evident,pentru a-mi procura biletul. Nu mare mi-a fost mirarea cand doamna respectiva, trista,plinuta,cu ochelari si plictisia de viata, ma apostrofeaza si imi spune parinteste ca am ajuns cam tarziu. Nu-i bai,trag cu ochiul pe planul salii si vad ca inca mai sunt locuri disponibile,neincercuite. Bag mana in buzunar si scot cei 30 de ron,la care stimabila imi spune ca am noroc! CE USURARE! Am noroc,da tre sa ii las si de o cafea,ca locul e bun.Zambeste ea, zambesc si eu si ii dau cei 30 de Ron facandu-ma ca i-am gustat gluma. Ea imi scrie biletul,eu astept,dar inainte sa mi-l dea ma intreab discret: ”Da cafeaua?”,vazand ca glumea e serioasa,ramanand blocat,nestiind cum sa reactionez si nevrand sa mai pierd timpul certandu-ma cu ea, o intreb: “Cam cat e cafeaua la dumneavoasta?” Raspunsul a fost incredibil…de nesimtit! “Cam cat e si prin oras!” Voua va vine sa credeti? Am ajuns sa fim talhariti si la casa de bilete a unei institutii de cultura?? Incotro, dra