În secolul trecut, oamenii de ştiinţă dezbăteau pe marginea a două teorii: dacă Universul a avut început, şi are sfârşit, sau dacă el e staţionar şi nu se schimbă în niciun fel. Astăzi, într-un nou episod despre Big Bang, „Ştiinţă şi tehnică“ detaliază cum s-au găsit soluţiile.

Cristian Român îşi continuă seria dedicată Big Bang-ului, momentului pe care fizicienii îl cred la baza tuturor lucrurilor, la baza timpului şi materiei. În cel de-al patrulea episod, Român scrie despre cele două teorii ale secolului al XX-lea. „A fost o dezbatere aprinsă în epocă, între susţinătorii celor două ipoteze. Din fericire în ştiinţă adevărul nu se stabileşte pe calea oratoriei, ci pe baza dovezilor pe care susţinătorii uneia sau alteia dintre teorii le poate aduce ca sprijin pentru propriile afirmaţii“, notează acesta.

Sintagma „Big Bang“ a fost introdusă, cu un sens mai degrabă peiorativ, de către Fred Hoyle, într-o emisiune radiofonică a BBC, difuzată în 28 martie 1949. Transcriptul acelei emisiuni este interesant, Hoyle susţinându-şi propria teorie, cea a unui Univers lipsit de un început, în care materia este creată continuu.

„Există teorii care se bazează pe ipoteza că toată materia din Univers a fost creată la un anumit moment, în trecut, într-un singur big bang. Acum este dovedit că aceste teorii vin în contradicţie cu observaţiile într-o aşa măsură, încât pot fi ignorate. Cei care se ocupă de această problemă sunt ca o echipă de alpinişti care încearcă să urce pe un vârf de munte nemaiatins vreodată. Până atunci se părea că dificultatea cea mai importantă consta în alegerea între traseele de escaladare, toate părând foarte promiţătoare. Dar acum am aflat că toate aceste trasee ne poartă, fără speranţă, către prăpăstii. Trebuie găsit un nou traseu. Iar acesta implică ipoteza conform căreia materia este creeată continuu“.

Detalii despre Big Bang şi tran