Nu știu cum e să fii mamă. Dar știu că atunci când se naște un copil este o minune. O eliberare de durere, emoții, lacrimi, bucurie, chiar și pentru tatăl care stă în sala de nașteri și care privește stupefiat cum asistentele, cu gesturi ,,neglijente”, îi bagă copilei nou-născute un aspirator în gură să-i elibereze gâtul de secreții. Apoi se aude plânsul omului proaspăt venit pe lume. Toată lumea se descrețește și, după ore și zile de așteptare, prințesa vine acasă și începe drumul. Nesomn, scutece, înțărcarea, primii pași, zâmbete știrbe cu strungăreață, grădiniță, școală, primul 10, învățătoarea, colega rea, grasul clasei, primul banchet din clasa a IV-a. Verile toride, la mare, că doar e la doi pași. Toate acestea sub privirea drăgăstoasă și ocrotitoare a tatălui și dragostea mamei. În gimnaziu începe complexitatea vieții, profesori noi la fiecare materie, dictare rapidă, câte un 4, revoltă pe uniforma școlii, timp regulat la oglindă, coșuri negre, serialul preferat, algebră, chimie, fizică și limba franceză. O bați la cap cu examenul de capacitate. Să învețe, să nu mai piardă vremea cu jocuri pe internet. Și nu e cazul, încă, de curtări. Nici măcar pe Facebook. Băieții să-ți dea ție friendship întâi și, dacă ei corespund, să-i dea și ei. Ani de liceu, cu emoții la română, scumpii ani care ating cu freamătul lor inimile cele mai închise și care pregătesc miresmele unei facultăți pe care o s-o urmeze după ce ia bacul. Dacă i-l dă cineva. Anul întâi de facultate, nu o lași să plece la București, ca să stea pe lângă tine, la 19 ani cine știe cu ce "bagabonți" se cuplează, lasă, mai bine lângă tine... Și într-o vineri seara, la o banală trecere de pietoni, în timp ce traversați împreună, un tânăr, prieten cu alcoolul, nu oprește când opresc celelalte mașini și-ți ia de lângă tine, fără nicio frână, lumina ochilor tăi, sufletul tău, comoara pentru care te-ai jertfit, ș