-AA+A
Scriitorul Alexandru Petria spune rugăciuni neruşinate Petria îşi publică scrierile pe facebook. Eu zic că bine face, asta după 20 de ani de tăcere şi înot în tulburele ape ale jurnalismului. Mă bucur că Alex Petria a avut curajul să lase în „plata Domnului” presa cea de toate zilele şi să facă ce ştie el mai bine, să scrie poezie, proză şi alte chestiuni neruşinate. Într-o lume care nu prea mai are chef de poezie, şi, în fond, de ce ar avea nevoie atâta vreme cât e mai ok ca ţara să te vrea prost, nevrotic, drogat sau „filozof” de ocazie, iată că Petria se transformă într-o insulă a zilei de ieri, acolo, în Becleanul lui de altădată. Pe Sandu se poate spune că îl ştiu de ceva vreme sau timp, dar l-am redescoperit abia după ce am reînceput să îl recitesc ca scriitor. Unul e Petria, jurnalistul de la „Cotidianul” şi altul e poetul. Se poate spune că facebookul l-a salvat pe poet dar l-a înmormântat la jurnalist. Se poate spune şi aşa, oricum jurnalismul de print este o specie pe cale de dispariţie, aşa că revenirea amicului Petria la literatură s-a dovedit de bun augur. Dacă stau şi mă gândesc că omul Petria şi-a mai făcut şi o casă, atunci amicul meu care locuieşte în oraşul de pe malurile Someşului Mare, este unul din puţinii jurnalişti de pe această planetă salvat de poezie şi făcut om
Dacă vă mai spun că ziaristul Alexandru Petria lucrat în presă în anchete-investigaţii, vom putea spune în cor că poezia l-a schimbat fundamental, că prietenul meu este un mare poet, aşa cum a fost un bun jurnalist, unul care a muncit serios şi a scris în limba română, dar a reuşit să se adune şi să urmeze calea literaturii, una deloc comprehensivă. Doar pentru asta, Petria trebuie respectat, pentru că a avut curaj. Cât despre ceea ce scrie Alexandru Petria, deşi nu sunt critic literar, eu cred că lucrurile sunt foarte limpezi - fiecare dintre noi, trăieşte în
