Diana Sorescu, redactorul sef adjunct de la revista Unica, a fost inmormantata in orasul natal, Sinaia, dupa ce a facut un stop cardiac din cauza unui edem pulmonar.
Si-a dorit de mica sa scrie ai a invatat sa-si creioneze in cuvinte toata viata, cu sperante si dezamagiri. Destinul i-a fost frant brusc de o boala veche. Diana Sorescu, care a fost gasita fara suflare chiar de catre mama ei, a fost condusa ieri pe ultimul drum in orasdul ei natal, Sinaia.
Colegii care si-o amintesc pe Diana, spun ca nu au inteles niciodata de ce nu a acceptat sa fie tratata de un specialist, desi semnele bolii erau evidente.
“Toti stiam ca este bolnava, are ceva grav la plamani. Tusea foarte rau si i s-a spus mereu sa treaca pe la un medic, sa o consulte, sa se trateze. Dar nu am inteles de ce nu a facut asta… Era un om foarte cald de care te atasai usor”, a povestit un coleg de-al jurnalistei pentru Cancan.ro.
Cuvinte frumoase curg in continuare despre Diana, chiar pe pagina revistei Unica, acolo unde ea lucre ca redactor sef adjunct.
“Diana Sorescu a trăt puțin, dar cu pasiune... Se umplea camera când intra... Îi plăcea Hello Kitty și se juca cu cei mici cu sinceritatea și puritatea vârstei lor. Îi plăcea să fie în centrul atenției și știa cu vârf și îndesat să facă față situațiilor. Îi plăcea muzica bună, dar asculta cu pioșenie și cântări bisericești. Era apropiată de oameni, era apropiată de Dumnezeu. Diana Sorescu era glamour, strălucea fiecare părticică din ființa ei, era ca un Soare... cel mai strălucitor. Diana Sorescu era un copil bun, cel mai bun, era vulcanică, acum, și drăgălașă peste 30 de secunde... Era naivă, credulă, miloasă, pasionată... Așa era Diana Sorescu... Un om complex, care a trecut prin viață ca un fulg... cu putere. A fost frumoasă, a fost bună, ne-a încălzit suflet
