„Până în 1948 încă mai apăreau unele cărţi pentru copii comestibile. Mihai Gafiţa şi-a început cariera cu literatură pentru copii. A publicat în 1947 o cărţulie intitulată Titilică, spaima zmeilor, în versuri şi amuzant ilustrată. Am iubit grozav povestea asta, o ştiam pe dinafară. Se pierduse între timp, aşa că acum câţiva ani am căutat-o la Biblioteca Academiei şi am fotocopiat-o în întregime.”
„Domnul de la copiator m-a întrebat: „ Pentru un copil din familie?” Mi-a fost jenă să-i răspund că eu eram copilul cu pricina.”...
...povesteşte Lucian Boia interlocutorului său Eugen Stancu.
Ceea ce nu menţionează distinsul scriitor, dar a reţinut Istoria Benzii Desenate Româneşti, e faptul că volumaşul menţionat este un „album cu minunate desene de POS pe versuri de Mihai Gafiţa”, adică o carte cu benzi desenate.
POS era pseudonimul artistic al studentului la Arhitectură Mircea Possa (1923-1992) care în acei ani tulburi dar atât de plini de speranţă, îşi exprima talentul artistic publicând caricaturi în Piţigoiul, suplimentul de satiră şi umor al ziarului România Liberă.
În ceea ce-l priveşte pe Titilică, acesta era un pescar din timpuri improbabile, care pleacă în căutarea apei vii cu care s-o salveze de o boală grea pe Domniţa, fiica Împăratului. Aliat cu piticul Barbă Cot, Titilică îl biruie pe Smeul Norilor, îi ia apa vie şi o oferă Domniţei care, după ce se însănătoşeşte, ghiciţi ce?... se mărită cu el. „Până în 1948 încă mai apăreau unele cărţi pentru copii comestibile. Mihai Gafiţa şi-a început cariera cu literatură pentru copii.A publicat în 1947 o cărţulie intitulată Titilică,spaima zmeilor, în versuri şi amuzant ilustrată. Am iubit grozav povestea asta, o ştiam pe dinafară. Se pierduse între timp, aşa că acum câţiva ani am căutat-o la Biblioteca Academiei şi am fotocopiat-o în întregime. Domnul de la copiator m-a întrebat: „ Pentru
