Scris de M. Hoster - Jocul slab al celor de la ACS Poli Timişoara aduce tot mai puţini spectatori pe „Dan Păltinişanu”. Cu doar vreo o mie de oameni în tribune, cei de la echipa gazdă şi de la Oţelul Galaţi s-au chinuit să ofere un spectacol decent celor care au decis să înfrunte vântul tăios de luni seara de pe arena timişoreană. După un meci subţire, terminat cu o minune de final de meci a fost ACS Poli – Oţelul Galaţi: 1 – 0.

Fotbalul românesc atrage tot mai puţin spectatorul la stadion. „Piperul” unui meci frumos, omul din tribune, lipseşte tot mai mult, e destul de previzibil acest fenomen dacă urmărim calitatea fotbalului prestat. Dacă în urmă cu trei ani formaţiile Timişoarei şi ale Galaţiului îşi disputau campionatul pe final de stagiune, luni seara, cele două echipe s-au chinuit groaznic să reușească măcar un gol. Iar gazdele au excelat la acest capitol. Dacă pragmatismul căutat de Şunda înseamnă un asemenea joc atunci în ultimele meciuri din tur probabil pe „Dan Păltinişanu” se va juca împreună cu cei de la Poliţia Comunitară, vajnicii paznici ai activităţii spectatorilor din tribune, şi cu câţiva fanatici dispuşi să ia o răceală groaznică pentru un meci la fel de neplăcut.

Aflată cumva într-o revenire de formă, Oţelul a jucat luni la Timişoara prima partidă sub bagheta unui nou antrenor, unul cu ceva carte de vizită: Ewald Lienen. Preocupat, cu carneţelul în mână şi notând permanent câte ceva, neamţul gălăţenilor (nu Dorinel Munteanu) şi-a strunit destul de bine elevii.

Oţelarii au avut câteva ocazii bune de a marca, bara salvândul pe Kirev revenit în poartă după ce a fost trimis la căutat de loc de muncă în alte oraşe. Probabil ruginit de atâta stat pe tuşă, bulgarul a fost ezitant la numeroase faze de atac ale oaspeţilor. Vechile obiceiuri se uită greu şi Kirev a stat destul de mult ieşit din careu. Henrique a fost la distanţă mică