Preşedintele Congresului Mondial Evreiesc, Ronald S. Lauder, a cerut Berlinului să dea publicităţii un inventar al “comorii naziste” descoperite într-un apartament din cartierul Schwabing al oraşului Munchen, ceea ce ar putea uşura sarcina celor în drept de a-şi recăpăta operele.
Intr-un editorial intitulat “S-a pierdut timp preţios”, Lauder scrie că aceia care ar putea fi în drept de a-şi recupera operele jefuite sau eventualii martori îmbătrânesc pe zi ce trece.
Ronald Lauder se îndoieşte că autorităţile germane nu ar fi ştiut de existenţa comorii lui Cornelius Gurlitt. “Nimeni nu se aştepta ca o astfel de comoară să apară după 70 de ani de la terminarea războiului. O binecuvântare pentru lumea artei şi o nouă speranţă pentru moştenitorii de drept. Situaţia actuală dovedeşte că Declaraţia de la Washington din 1998 a fost un pas important, dar nu suficient pentru soluţionarea problemei. Situaţia legală neclară împiedică solicitările de restituire. Legea germană a găsit pârghii de nenumărate ori să cimenteze nedreptăţile comise de stat.
Rămân câteva întrebări fără răspuns. Cine l-a sprijinit pe Cornelius Gurlitt în toţi aceşti ani în care era comerciant de artă? Chiar n-a văzut nimeni, timp de decenii, colecţia sa? Apoi trebuie să întrebăm şi autorităţile germane: ce a apărut după aproape doi ani ca un articol de ziar să anunţe cele întâmplate? De ce nu este publicată lista oficială cu toate operele găsite? S-a irosit deja timp preţios. Poate procurorii nu sunt rău intenţionaţi, dar consecinţa este că nedreptatea nu a fost îndepărtată, ci continuată.
Naziştii i-au urât pe toţi cei care nu împărtăşeau viziunea lui Hitler despre artă, îi urau fiindcă arta le oferea oamenilor inspiraţie, deschidere şi libertate. Germania are din nou şansa să repare o serie de pagube comise în perioada nazistă. Colecţia să fie dată publicităţii
