În Moldova există doar opt interpreţi autorizaţi în limbajul mimico-gestual, care ar trebui să asigure legătura celor peste 5.000 de persoane cu deficienţe de auz cu medicii, cu asistenţii sociali sau cu judecătorii.

În cei 40 de ani ai săi, Victoria nu a auzit niciodată. Cunoaşte limbajul semnelor şi foloseşte creionul ca să comunice cu cei din jur. Îşi scrie întrebarea sau rugămintea şi întinde foaia de hârtie interlocutorului pentru a primi un răspuns. Prin aceeaşi metodă îşi face cumpărăturile, discută cu doctorul sau cu asistentul social. Tot pe această cale, am aflat că este din Chişinău, că nu are familie şi locuieşte singură într-o cameră de cămin. Femeia afirmă că nu a apelat niciodată la serviciile unui interpret specializat. „Nu am ajuns niciodată la poliţie sau în instanţă. De obicei, acolo oamenii au mai des nevoie de ajutor“, îmi explică în scris.

Spre deosebire de Victoria, multe alte persoane cu dificultăţi de comunicare şi auz au nevoie de un intermediar ca să-şi rezolve problemele.

SPECIALIŞTI UNIVERSALI

Raisa Şevcenco, o hipoacuzică din Chişinău, a fost şocată când a primit factura la apă pentru luna trecută: suma era de câteva ori mai mare decât indicatorii pe care-i prezentase. Nu s-a dus la administratorul blocului fiindcă ştia că nu o va înţelege, ci a mers la Asociaţia Surzilor din Moldova. Aici a aflat că va dura ceva timp până îşi va rezolva problema. „Voi suna la Direcţia locativ-comunală ca să verific datele pe care le-a dat luna trecută. Dacă nu se va rezolva la telefon, atunci doamna va trebui sa mai vină o dată la asociaţie pentru a cere asistenţa unui traducător. Când acesta va fi disponibil, va merge cu ea la întreprinderea Infocom, care emite facturile. S-ar putea să dureze, pentru că toţi interpreţii sunt foarte solicitaţi“, spune translatoarea Lilia Darie.

Specialista susţine că oferă servicii în oric