Am asistat la Consiliul Naţional al PSD la o lansare oficială a candidaturii lui Victor Ponta la preşedinţia României. În absenţa lui Crin Antonescu, retras strategic în mijlocul liberalilor.

Majoritatea comentatorilor prezenţi la faţa locului au remarcat tonul extrem de personal al discursului premierului Ponta, modul în care ne explica că el a decis cutare măsură, că lui i se datorează nu-ştiu-ce-realizare, că el s-a luptat cu justiţia băsistă, după cum ni s-a adus la cunoştinţă care este portretul ideal al candidatului din noiembrie 2014. Nici un cuvânt despre fostul-viitor-candidat al USL, Crin Antonescu. Toate acestea nu reprezintă o întâmplare, ci începutul unei noi construcţii politice. Care seamănă cu momentul în care s-a început construcţia Zidului Berlinului în 1961.

Mi-aş permite să fac o mică incursiune în istorie. Zidul a fost la început doar un şir de bariere din sârmă ghimpată, construit doar pe teritoriul est-german al Berlinului, din punctul de vedere al înţelegerilor postbelice fiind o violare clară a statutului de oraş deschis atribuit de Aliaţi la încheierea războiului. Ce vreau să spun prin această comparaţie este că pesediştii nu mai dau doi bani pe înţelegerile anterioare cu liberalii.

Momentul în care nu am mai avut îndoieli că Victor Ponta va candida a fost apariţia sondajului CSCI, realizat la comanda Fundaţiei Multimedia, institut de sondare patronat de Dan Sultănescu, actualul consultant politic al premierului şi fundaţie deţinută de Bogdan Teodorescu, fostul consultant al lui Victor Ponta, acum doar sfătuitor într-ale politicii. În sondajul respectiv erau prezentate diverse rezultate valabile în turul doi al alegerilor prezidenţiale, respectiv Ponta versus Antonescu, MRU, Udrea. Toţi candidaţi posibili ai Dreptei.

Întrucât vorbim de doi oameni pe care-i cunosc bine, Sultănescu şi Teodorescu, şi al căror profesionali