Maică-mea mi-a zis clar că, în viaţă, banii nu cad din cer şi nici nu cresc prin copaci, iar munca şi consecvenţa sunt singurele arme de care te poţi folosi pentru a te izbi cu drag de succes. Evident că am stat să ascult, cu o atenţie sporită, poezia care prezenta spre final, rime încrucişate şi dogme plauzibile, ba chiar şi un avertisment despre lumea asta crudă, care te mănâncă de vie dacă nu eşti atent. N-am aşteptat să mi se facă pielea de găină, ci am crezut fiecare vorbă expusă la scurtă vreme după năvala volumului de informaţie comunistă care nici în prezent nu vrea să se şteargă din mintea unor tineri pensionari (un burete, vă rog!). Când vorbesc despre civilizaţie, mă gândesc la evoluţie spirituală şi materială, dar, de cineva reuşeşte să ajungă în vârf, o comunitate prosperă în fabricarea mizeriei loveşte cu băţu’-n baltă (ofticaţii fără vină) – poate aşa mai stagnează o vreme şi prostia pe parcela nemuncită. Triunghiul vieţii îmbracă straiele unui stil de viaţă robotizat (doar check-in-ul ne mai deosebeşte!). Nu se scapă cu viaţă din această ecuaţie pitită în centrul de interes, dar negăsită de privirile obosite ale societăţii! Cum apare ceva nou pe plan tehnologic, gura satului învelită-n “feşăn” pare să-şi asume toate meritele şi să dea pe goarnă vestea cea mare: Carevasăzică, am evoluat! Total greşit! Mulţimea doar cotizează! Mulţimea e sponsorul principal! Asta nu înseamnă că stăm bine la capitolul evoluţie. Social discutând, fără ghilimelele de rigoare, doar legea ne mai ţine-n frâu violenţa în forma ei brută, mai ceva ca-n jungla prezentată pe canalele de televiziune ce împing neuronii pe tavă, într-un conflict indirect cu nocturnul Capatos şi orice mai vine de la antenele astea (evident, nimic gratis!)! Să-l sun pe Bear Grylls să ne-nveţe tehnicile lui măreţe de supraviețuire sau să ne organizăm? A doua variantă pare să fie salutară, dar ruptă