Banca centrală şi guvernul Statelor Unite au alocat trilioane de dolari pentru salvarea marilor bănci americane la apogeul crizei. Totul a fost justificat prin dimensiunea şi caracterul sistemic al acestora. Atunci erau "prea mari pentru a intra în faliment", deoarece exista riscul declanşării unei prăbuşiri în lanţ a sistemului financiar global.
Acum, băncile mari au devenit şi mai mari, fiind capabile, asemenea unor găuri negre gigantice, să distorsioneze nu spaţiul şi timpul, ci mediul economic, financiar şi chiar pe cel juridic.
Bloomberg scria recent că autorităţile de reglementare din SUA analizează posibila implicare a băncii Goldman Sachs în manipularea cursurilor valutare. GS se alătură unor alte nume mari, cum sunt JP Morgan, Citi, Barclays sau HSBC, pe lista băncilor investigate pentru manipularea pieţelor. "Nimeni nu a fost acuzat pentru săvârşirea unor fapte rele", mai scrie Bloomberg.
Cu toate că motivul "intangibilităţii" este de mult un "secret al lui Polichinelle", o declaraţie surpriză recentă poate avea efecte nebănuite în viitorul apropiat.
În cadrul conferinţei "Global Economic Policy Forum", William Dudley, preşedintele şi directorul executiv al Federal Reserve Bank of New York a vorbit despre "regimul inacceptabil" reprezentat de existenţa instituţiilor financiare "prea mari ca să falimenteze".
Înainte de a fi adus de către Timothy Geithner la Federal Reserve, Dudley a fost, timp de zece ani, economist-şef al băncii Goldman Sachs. Dar niciuna dintre acestea nu este o surpriză.
Deşi a amintit că problema "too big to fail" creează probleme concurenţiale între băncile mari şi cele mici sau medii, prin accesul mai uşor şi mai ieftin la finanţare, precum şi prin percepţia, la nivelul investitorilor, de existenţă a garanţiilor guvernamentale implicite, William Dudley s-a pronunţat împotriva "spargerii" marilor
