Marţi, BNR a scăzut dobanda de la 4,25% la 4%, încă un minim istoric de aproape trei decenii, ce nu au prins nici părinţii noştri, când aveau credite pentru apartamente. Iar Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, s-a rugat public încă o dată de bancherii comerciali să reducă şi ei dobânzile la creditele în lei, măcar în linie cu mişcările BNR, pentru a reanima creditarea, care stă în comă de câţiva ani şi care la rândul ei să mişte cererea şi implicit economia, care stă doar în exporturi şi agricultură.

Sunt mulţi clienţi buni care trebuie finanţaţi mai uşor... Dacă nu dau credite, băncile nu vor avea din ce să trăiască... Excesul de lichiditate în lei trebuie să se ducă în economie (pentru că liniile de finanţare în euro pleacă înapoi afară şi nu se mai întorc). Acestea sunt declaraţiile guvernatorului BNR, în speranţa că îl va auzi cineva din clădirile de sticlă ale băncilor de unde economia românească, cu foarte puţine excepţii, a devenit un loc de unde trebuie să scoţi banii la prima ocazie înainte să te prindă din urmă vreo insolvenţă.

Această scădere a dobânzii la BNR ar fi trebuit să fie breaking news-ul tuturor cel puţin o săptămână şi să susţină încrederea în viitor atât a companiilor, cât şi a persoanelor fizice că se pot împrumuta mai ieftin sau că li eliberează nişte bani prin reducerea costurilor actuale ale împrumuturilor.

Reducerea dobânzii a pierdut partida cu ceea ce a început luni seara, când premierul Victor Ponta şi ministrul finanţelor, Daniel Chiţoiu, au anunţat la o oră de vârf încheierea cu succes a negocierilor cu FMI: cota unică de 16% rezistă încă un an, creşte salariul minim, iar CAS-ul scade de la mijlocul anului viitor dacă sunt bani. La schimb cu menţinerea cotei unice, guvernul Ponta „a obţinut“ o nouă taxă pe carburanţi care va mări preţul benzinei cu 5-10%, o indexare a accizelor cu rata inflaţiei - adică cu 3% - ş