Editorialul publicat pe prima pagină a României literare cu o lună în urmă era scris înainte de a fi fost cunoscut rezultatul alegerilor pentru preşedintele USR şi de a fi fost finalizate rezultatele celorlalte alegeri.

Scopul lui era de a trage concluziile de rigoare după turneul electoral în cele 20 de Filiale. Şi de a aprecia măsura în care noile prevederi statutare şi-au dovedit valabilitatea. Editorialul încerca să prezinte un fel de Stare a Uniunii între două legislaturi. O lună mai târziu, e cazul să discutăm despre noul început de drum. Cu atât mai mult, cu cât au apărut deja câteva analize consacrate alegerilor şi rezultatelor lor. Ba chiar şi un pamflet al contracandidatului meu la preşedinţie. Nu trebuie să ne mirăm: ţine de specificul naţional acest fel dezechilibrat de a trata lucrurile cele mai serioase, căutând, pe de o parte, să explici, cât se poate de obiectiv şi fără nici o recriminare, o anumită realitate, cum au făcut, de exemplu, Gabriel Chifu, în revista noastră, sau un cristian în „Observator cultural”, pe de alta, să tulburi apele cu acuze tendenţioase şi fără acoperire în fapte, cum face Dan Mircea Cipariu pe blogul său. Nu ca să-i dau o replică, altminteri meritată, lui Dan Mircea Cipariu, scriu aceste rânduri. Cu Dan Mircea Cipariu nu poţi purta un dialog câtă vreme nu îndeplineşte o condiţie minimă de onestitate intelectuală. Nu recomand nimănui să-i citească pamfletul, mustind de ură şi de neadevăruri flagrante, fără să-şi asigure în prealabil sănătatea cu o mască de gaze. Dar să-l lăsăm pe Dan Mircea Cipariu în plata spectacolelor lui bulbucate de prost gust. Să revenim la ale noastre: scriu aceste rânduri din obligaţia de a înfăţişa membrilor ei Starea Uniunii după alegeri.

Aş vrea să corectez un anumit optimism electoral: dacă, într-adevăr, USR a scăpat de datorii, cum afirmam, şi îşi poate continua programele şi pr