Oriunde s-ar afla pe această planetă, frații polonezi sărbătoresc astăzi, 11 noiembrie, Ziua Indepen­denței. Narodowe Święto Niepo­dległości - denumirea sărbătorii naționale în poloneză - este înscrisă în calendar cu litere de aur. Pe bună dreptate. Prin înalta sa semnificație, ziua de 11 noiembrie amintește tuturor popoarelor lumii, că Polonia și-a redobândit independența în 1918, întregindu-se într-un stat unitar, după un secol și mai bine de împărțire și asuprire din partea Austro-Ungariei, Prusiei și Rusiei. Procesul de restaurare a indepen­den­ței Poloniei s-a derulat în mod treptat, data aleasă fiind cea în care marele revoluționar Józef Piłsudski (1867 - 1935) a preluat controlul țării, devenind primul șef de stat al Polo­niei renăscute (Naczelnik Państwa) și fondatorul forțelor armate polo­neze. 11 noiembrie semnifică, așa­dar, ziua când Polonia a revenit pe harta Europei ca stat de sine stătător, liber și independent. Ziua Independenței a fost constituită însă peste vreo două decenii, în 1937. Având o istorie destul de frământată, înaintea celui de-al doilea război mondial, Ziua Independenței a fost sărbătorită numai de două ori . După înrolarea țării în lagărul comunist, prin trădarea puterilor aliate și inva­darea țării de către Armata Roșie, în timpul Republicii Populare Polone, sărbătoarea națională a fost mutată pe 22 iulie, când a fost enunțat Manifestul PKWN din 1944, un dictat al lui Stalin, care a numit conducerea comunistă a Poloniei, guvernul din exil continuând să fie prigonit. În 1989, când a luat sfârșit dictatura co­munistă, Ziua Independenței Polo­niei a fost mutată înapoi pe 11 noiem­brie. Ciopârțite, trecute prin foc și sabie de-a lungul veacurilor, înrolate cu forța, fără voia popoarelor lor, dincolo de „cortina de fier” a lagărului sovietic, Polonia și România au avut nu o dată un destin și o istorie co­mună. Tocmai de aceea prietenia din