Teama permanentă de a nu contacta vreo boală gravă, în special SIDA şi hepatită, teama de a nu se murdări sau team a de a nu face rău unei persoane apropiate, împreună cu aranjarea obiectelor din jur într-o anumită ordine, spălarea şi curăţarea permanent a mâinilor, spre exemplu, sunt doar câteva dintre simptomele care definesc comportamentul pacienţilor cu tulburare obsesiv-compulsivă. Cel mai întâlnit tratament în cazul acestor persoane este expunerea prelungită la stimulii care le provoacă disconfortul, teama respectivă.

În gaşca de prieteni s-a strecurat şi acel personaj pe care toată lumea încearcă să-l evite pe motiv că este mult prea tipicar, că nu ia nici o decizie înainte de a cere aprobarea tuturor celor din jur, că nu vă permite să-i mutaţi nici măcar un centimetru perna de pe canapea, iar telecomanda trebuie lăsată fix în locul din care aţi luat-o, nici măcar un milimetru la stânga sau la dreapta? Aflaţi că aceste simptome care ar putea scoate din sărite şi pe cel mai tolerant şi răbdător om din lume caracterizează o persoană cu tulburări obsesiv-compulsive. Tulburarea obsesiv-compulsiva este o tulburare de anxietate, care afectează aproximativ 2,5% din populaţie pe parcursul vieţii şi debutează, de regulă, în adolescenţa târzie (până în 20 de ani) şi foarte rar după vârsta de 50 de ani.

Trebuie menţionat însă că şi copiii şi persoanele în vârstă pot suferi de această tulburare, dar într-un procent mai mic. Tulburarea obsesiv-compulsivă se caracterizează prin existenţa unor obsesii (definite ca gânduri, imagini sau impulsuri intruzive, recurente şi care creează disconfort) şi compulsii (comportamente, acţiuni sau ritualuri mentale menite să prevină sau să reducă disconfortul produs de obsesii). Compulsiile, sub forma comportamentelor sau a actelor mentale, sunt menite să prevină sau să reducă disconfortul emoţional, sau să prevină unele eve