Comuna Nana, unde familia Băsescu a cumpărat 290 de hectare de teren agricole pentru 1,3 milioane de euro, arată o imagine fidelă a structurii fermelor din economia agricolă locală. Aici nouă companii cu mai mult de 50 de hectare de teren arabil fiecare îşi împart 3.300 de hectare, adică jumătate din total, iar alţi 600-700 de mici agricultori lucrează mai puţin de zece hectare fiecare pe restul de 2.700 de hectare din comună.

Raportul dintre fermele mici şi cele mari este similar cu cel la nivel de economie, iar direcţia bunăstării este clară. Cei care au reuşit să integreze cât mai mult teren în ferme au în curţi tractoare şi combine mai noi de zece ani, au recondiţionat clădirile fostului IAS, în timp ce restul se mulţumesc în continuare cu vechile utilaje româneşti, aşa-numitele „U-650“.

Aproape singurii din Nana care fac business din agricultură sunt cele zece companii cu peste 50 de hectare fiecare, însă banii veniţi din recolte nu ridică nivelul de trai din comună pentru că niciunul din agro-latifundiarii locali nu este un mare angajator, iar forţa de muncă din Nana se urcă în fiecare dimineaţă în microbuzele inscripţionate cu Bucureşti pentru a îmbrăca uniformele de paznici sau pe cele ale muncitorilor din fabricile de biscuiţi.

Semnele sărăciei sunt evidente: săteni care vând la poartă o mână de legume, căruţe pline cu vreascuri şi bătrâni care reazemă porţile în aşteptarea pensiei. Din 2.500 de oameni din localitate, 40% sunt pensionari.

Luni dimineaţă Nana părea aproape pustie, primele ieşite la întâmpinare sunt câteva gâşte, iar apoi apare în peisaj o mână de elevi cu ghiozdane în spate. În primărie, o clădire cu un nivel şi câteva birouri înghesuite pe un singur hol, subiectul zilei rămâne în continuare ferma preşedintelui.

„Terenul cumpărat de Ioana Băsescu a făcut parte în trecut din IAS Buciumeni, al căr