BNR a publicat pe site un ordin de modificare a reglementarilor contabile care, in esenta, deschide bancilor posibilitatea de a inregistra in contabilitate valoarea de piata a creantelor- si nu valoarea nominala. Acest lucru este relevant mai cu seama in cazul imprumuturilor neperformante, a caror valoare reala reprezinta in Romania o treime din valoarea nominala (estimarea Bancii Mondiale e probabil exagerata), scroe Bogdan Glavan pe blogul lui.
Cum vad eu problema pe care BNR incearca sa o modereze si care este relevanta acestei modificari legislative?
In primul rand, avem de-a face cu o problema de contabilitate. Exista o asimetrie intre contabilitatea bancara si cea a unei firme obisnuite si, de asemenea, o diferenta intre legislatia contabila in general si corolariile contabile ale stiintei economice. Ca economist stiu ca orice bun economic are un pret, stabilit pe piata in functie de cerere si de oferta. Valoarea monetara reala a unui bun este imposibil de determinat altfel decat in conditii de manifestare deschisa, libera, a preferintelor publicului.
Un bun nu valoreaza de fapt atat cat spune legea Parlamentului, ci atat cat spune legea pietei. Suntem obisnuiti sa vedem absurdul care decurge din stabilirea arbitrara a valorilor mai ales cand vine vorba ca statul sa fixeze preturile diverselor marfuri – impunand preturi minime sau maxime – in urma carora apar consecinte neplacute: surplus sau penurie. Dar acelasi haos se intampla si cand legislatia contabila restrictioneaza ajustarea preturilor in evaluarea patrimoniului firmei.
Daca o firma cumpara un automobil, sa zicem, iar valoarea lui evolueaza pe piata, atunci reflectarea necorespunzatoare a acesteia in contabilitate ne ingreuneaza intelegerea situatiei financiare a firmei. Legislatia iti spune cum sa amortizezi un mijloc fix. Dar piata masinilor second-hand ne spune si m
