Rîurile, iar nu munții formează frontierele cele mai solide.

Când, înainte de căderea comunismului, prin 1988, proaspăt ieșit din România, am trecut pentru prima oară cu mașina frontiera belgo-olandeză spre Amsterdam, aveam un sentiment de vinovăție. Nejustificat, desigur. Românii din generația mea se simțeau întotdeauna vinovați trecând o frontieră. Vederea unui vameș producea spaimă: dacă îmi găsește ceva? Frontierele!... Teritoriul!.. In isteria naționalistă care cuprinde azi părți din Europa și care duce la o revenire la noțiunile de sânge și sol ca elemente identitare, un gest cum e cel pe care se pregătește să îl facă Belgia este extrem de rar, dacă nu unic : Belgia va ceda Olandei 10 hectare de rezervație naturală de-a lungul fluviului Meuse (Maas în olandeză), în sudul țării, în Valonia. E vorba de o arie naturală de o mare frumusețe, un magnific loc de vacanță, cu plaje și promenade si plimbări cu barca vara. Rezervația se află pe malurile fluviului, lângă orășelul belgian Visé, față în față, pe malul celalalt al rîului, cu târgul olandez Eijsden. Neobișnuitul gest se explică prin istoria delimitării frontierei dintre Belgia și Olanda. Pentru belgieni, Olanda e inamicul istoric, iar ziua națională a Belgiei catolice e data (21 iulie) căpătării independenței de Olanda calvinistă. Atît de mare a fost dușmănia istorică, încât și azi Constituția Belgiei interzice orice alianță matrimonială între familia regală belgiană și cea olandeză. Cum scria istoricul Fernand Braudel, rîurile, iar nu munții formează frontierele cele mai solide. Carpații nu au divizat românitatea, după cum, la fel, bascii se regăsesc și de o parte și de alta a Pirineilor. In schimb, Dunărea a fost întotdeauna o graniță între românitate și slavii de sud. La fel, fluviul Indus îi separă de mii de ani pe indieni de iranieni. Fluviul Meuse dintre Belgia și Olanda a fo