Filmul Gates of Heaven(Porțile Raiului, Statele Unite ale Americii, 1978, regie Errol Morris) rulează marți, 12 noiembrie, cu subtitrare în limba engleză, în sala de cinema a UNATC, în cadrul Cineclubului Film Menu. Discuția ulterioară proiecției va fi moderată de Raluca Durbacă și de Teodora Lascu. Intrarea este liberă.
Criticul de film Roger Ebert scria în 1997 despre „Gates of Heaven”, primul documentar al lui Errol Morris, că „l-am văzut de aproape 30 de ori, însă încă nu i-am dat de capăt. Tot ce știu e că nu e doar despre cimitirele de animale.” Dar, aș adăuga, este greu de stabilit despre ce este vorba de fapt.
Inspirat dintr-un articol apărut în San Francisco Chronicle, care anunța că „450 de animale de companie moarte pleacă în Napa Valley”, „Gates of Heaven” se concentrează pe personajele pitorești implicate în afaceri cu cimitire pentru animale de companie din anii '70 în California. Documentarul este alcătuit din două părți. Prima parte este o falsă anchetă asupra falimentului unui cimitir de animale de companie fondat de către Floyd „Mac” McClure, un paraplegic traumatizat de pierderea cîinelui său collie în urma unui accident de mașină. Mînat de compasiune, dar și de oportunitate, după cum mărturisește, Mac intră în niște combinații obscure cu cîțiva oameni de afaceri locali, împreună cu care visează să deschidă o „grădină a raiului” pentru animalele de companie moarte. Morris nu pare însă interesat de a identifica persoana vinovată de falimentul cimitirului, deși felul în care decupează și montează (metodă care în dese rînduri amintește de un alt documentar de-al său, făcut mai tîrziu, în 1988, „The Thin Blue Line”) pot trimite privitorul pe o pistă greșită la început. Morris juxtapune declarații contradictorii ale intervievaților, montează în ritm alert, însă poziționează personajele în cadru astfel încît să comunice privitorului cine,
