Iată că am ajuns şi la ora barajului pentru Mondiale. Bine că am ajuns şi până aici, la o dublă pe care nu o putem pierde neutru. Piţurcă va fi pus la zid sau, dimpotrivă, va fi propus la Academie. Deocamdată, prin convocările făcute, ne-a dat multora dureri de cap. Cum, Cociş? Da... Ce o fi făcut Cociş în acest an de absenţă de la naţională pentru a fi convocat din nou? La fel de legitimă e şi întrebarea „ce o fi făcut şi înainte?”. Dar, acum, nu e momentul să ne risipim în contestări. Selecţionerul Franţei din 1998, Aimee Jaque, era în război cu toată lumea, de la presă la public, şi totuşi a luat titlul mondial, singurul din istoria fotbalistică a Franţei, asta a fost răzbunarea sa. Păstrând proporţiile, Piţurcă nu va câştiga Mondialul, dar ne poate duce acolo. Dacă se va întâmpla aşa, va avea 6 luni de staţionare pe piedestal. Pentru ce va face acolo, mai ales dacă-i va lua după el pe alde Cociş sau Găman, va fi iarăşi lăsat din braţe. Deocamdată, cât suntem încă pe pace, trebuie să ţinem cu ai noştri, ăştia care au fost selecţionaţi, deci inclusiv cu Cociş. Necazul imediat este altul, accidentarea lui Pintilii. Cuplul Pintilii-Bourceanu era sudat, căpătase şi experienţă în meciurile tari, ca să nu mai spunem că lui Pintilii îi putea intra vreun şut precum cel cu Ungaria. În locul său va juca Lazăr, dar acesta are dezavantajul că este ştiut de greci, plus că este un jucător fragil, nu va putea duce două meciuri de asemenea intensitate. Iar dacă Bourceanu va lua galben în tur, s-ar putea să ne trezim cu două improvizaţii în zona mijlocaşilor centrali. Mai vine şi Dan Petrescu şi spune că Gigel Bucur va fi decisiv pentru calificare dacă va juca. Asta ar fi culmea, să ne calificăm la mondiale cu Cociş şi Gigel Bucur protagonişti! Dar, oricum ar veni calificarea, să fie primită!
Tocmai ce s-a încheiat prima semifinală de la Turneul Campionilor, un neoclasic
