Dacă tot e ziua Calistei Flockhart, actrița pe care toată lumea o (re)cunoaște drept Ally McBeal, ambițioasa avocată din Boston, să ne amintim de serialul al căror fane au devenit inevitabil majoritatea femeilor (cu vârsta cuprinsă între 15 și să spunem …40 de ani, pe la sfârșitul anilor 90).

Plusuri: în Ally McBeal s-a discutat pentru prima dată (în acea perioadă) despre libertățile sexuale ale femeilor care le ajungeau din urmă pe cele ale bărbaților, era o noutate, un subiect despre care nu se discuta în emisiunile educative pentru adolescenți. (Corect ar fi să spunem că subiectul n-a fost niciodată dezbătut într-o emisiune realizată vreodată în România ci că am trecut din lac în puț, de la emisiuni în care se evita elegant subiectul sex la cele în care femeile sunt obiectualizate la modul cel mai rudimentar chiar de către moderatoare femei, ceea ce pare mai degrabă un regres). Chiar dacă Ally McBeal a fost modelul femeii foarte bine înfiptă în cariera ei avocățească, veșnic îndrăgostită, veșnic nemulțumită de viața sa personală serialul n-a fost niciodată doar despre un singur model de viață. Ceea ce e bine. Împreună cu serialul au apărut și câteva personaje feminine ieșite din tiparele comode cu care ne învățau școala și familiile să ne identificăm. Un gram de schimbare binevenită față de ideea că femeile trebuie să fie neapărat heterosexuale, inhibate, cuminți, muncitoare, foarte reținute, mame și frumoase ca să reușească în viață. Cam puțin totuși. Iar copilul horror care mai apărea din când în când în imaginația avocatei a fost destul de înspăimântător.

Sigur, acum, serialul a devenit ceva complet nerealist iar singura bucățică de farmec care i-a mai rămas are legătură cu nostalgia fiecăruia în legătură cu perioada specifică în care l-a văzut. Pe lângă gramul de plusuri, Ally McBeal are și o tonă de defecte. Minusuri: personajul p