Cu o săptămînă în urmă, pe 5 noiembrie anul curent, au avut loc alegerile „locale” în statul american New Jersey în care bătălia mare s-a dat pentru funcția de guvernator. Trebuie să spun că pe autostrăzile și orășelele din împrejurimi nu am văzut panouri cu afișe electorale. Pe la intersecții de drumuri și semafoare, pe panouri mici improvizate, puteam vedea mai degrabă numele celor care candidează pentru un loc în bordul școlilor.
Paradoxal este faptul că în statul New Jersey, care este considerat un stat preponderent democrat în opțiunile electorale la alegerile prezidențiale, deja a doua oară alegătorii au votat un guvernator republican. Noul-vechi guvernator, Chris Christie, deține această funcție din 19 ianuarie 2010 și la recentele alegeri a mai recîștigat un mandat de patru ani. Potrivit legii, guvernatorul nu poate deține această funție mai mult de două mandate.
Chris Christie s-a remarcat în special anul trecut pe timpul campaniei prezidențiale prin mesaje puternice caracteristice republicanilor, dar odată venită super-furtuna Sandy guvernatorul statului a dat dovadă de o conlucrare și comunicare extraordinară cu structurile federale din subordinea președintelui Barack Obama. Christie chiar l-a lăudat pe președintele Obama pentru acțiunile luate în comun, iar aceasta necătînd la faptul că încă era campanie electorală și respectiv orice laudă adusă lui Obama însemna nemijlocit un suport pentru candidatul democraților.
Din puținele spoturi publicitare pe care le-am privit, Chris Christie era criticat precum că ar fi un bi-partizan, cum că nu păstrează intactă culoarea politică cu care s-a asociat. Însă răspunsul guvernatorului a fost întotdeauna că de-asupra tuturor trebuie să prevaleze interesele oamenilor și rezolvarea problemelor cu care se confruntă, dar nu luptele politice aduse la absurd. Această abordare
