”În momentul în care descoperim că poveştile din viaţa noastră ne modelează fondul neurologic – dar sunt, totodată, şi produsul conexiunilor noastre neuronale, putem alege să le schimbăm, pentru a ne putea schimba şi structura cerebrală. Odată ce creierele noastre se schimbă, putem începe să avem experienţe noi şi originale - şi, din acestea, să creăm altele noi. Astfel, asemenea unei mâini care o spală pe cealaltă, experienţele ne modelează creierul, iar creierul ne modelează poveştile”, spun doctorii David Perlmutter şi Alberto Villoldo în cartea lor, ”Neuroştiinţa iluminării”(Ed. For You). Aşadar, ”experienţele ne modeleazăcreierul, iar creierul ne modelează poveştile”, spune ştiinţa modernă şi asta-i o veste cât se poate de fericită pentru fiinţa umană.  E cu adevărat revoluţionar şi fantastic să ştim şi să înţelegem că ne putem rescrie poveştile de viaţă, deopotrivă în gene, cât şi în neuroni, că avem puterea de a face schimbări şi nu suntem victime ale genelor, ale substanţelor chimice ce se revarsă în creierele noastre, ale erorilor biologice sau ale oamenilor. Suntem autorii propriei poveşti în această viaţă, suntem cei ce le intrepretează, le scriu, le joacă şi apoi tind să creadă...că ele vin violent sau în mod fericit din lume.

Cum intrepretăm fiecare experienţă e cheia către schimbarea poveştii pe care o scriem în propriul creier şi apoi în propria viaţă. Energia sau lipsa ei, bucuria sau tristeţea, frumuseţea şi cenuşiul nu sunt altceva decât ”poveste” şi ”percepţie”, ”interpretare” şi subiectivitate, dar fiecare dintre aceste alegeri crează consecinţe diferite în trup, în minte, în sistemul emoţional şi-n însăşi experienţa vieţii. S-ar putea să fie adevărat că povestea pe care o trăim e scrisă de noi înşine, s-ar putea săfie adevărat faptul că ne scriem vieţile inconştient, în cea mai mare parte a timpului, iar inconştienţa să fie cauza alune