Gabriel Liiceanu a declarat, într-un interviu pentru Revista 22, că românii ”stau prost cu conştiinţa colectivă”, pentru că protestează împotriva cianurării de la Roşia Montană şi nu împotriva guvernanţilor.
”Dar dacă este aşa şi la noi nu se întâmplă nimic sau mai nimic reparatoriu, înseamnă că stăm prost cu «conştiinţa colectivă», care manifestă, iată, intens împotriva cianurii de la Roşia Montana, dar care, dacă lăsăm deoparte Timişoara (faimosul «punct 8») şi Piaţa Universităţii, nu a manifestat niciodată în 23 de ani împotriva celor care s-au instalat în posturile-cheie ale societăţii, după ce au vărsat şi varsă în continuare cianură în creierele şi sufletele noastre”, a spus Liiceanu.
Filosoful a mai spus că problema conştiinţei colective este o problemă cultivată încă din comunism, dar ”securiştilor le este frică” de populaţie, pentru că au învăţat, în 1989, că nu se ştie niciodată ”cum cad zarurile istoriei”.
”Lumea nu are conştiinţa întinderii acestei activităţi şi a ceea ce eu am numit «supravegherea totală». Iar Televiziunea Publică, condusă de consilii alcătuite după algoritme politice, nu s-a grăbit niciodată în aceşti 23 de ani să facă din activitatea criminală şi infracţională a Securităţii un punct constant în programele ei. Accentul a fost pus în câteva rânduri pe «latura spectaculoasă» a activităţii Securităţii, pe cea care se consuma în anchete şi torturi şi care se solda cu condamnări politice. Rutina răului, activitatea «liniştită» din birourile în care se fabricau dosarele în proporţie de masă şi care ocupa pe cei mai mulţi angajaţi ai Securităţii, nu a ajuns la conştiinţa «maselor» şi nici, odată cu ocultarea ei, esenţa malefică a întregii Securităţi. (...) Nimeni nu le-a spus maselor că rostul Securităţii era să scaneze întreaga populaţie a României, s-o supravegheze clipă de clipă ca pe o adunătură de răufăcători”, a mai
