Prefectul Iașului recunoaşte că pe unii directori de instituţii nici nu-i cunoaşte la faţă. Au şoferi, maşină la scară, mese de protocol, participă la sindrofii, viaţa lor e un nesfârşit „dolce farniente”. Subprefectul Abălaşi s-a pozat cu struţii, prefectul Olteanu rezolvă litigii între vecini de bloc. Cheltuielile anuale cu Prefectură sunt de milioane de euro.
Cândva instituţii de forţă, prefecturile au ajuns acum locul unde se primesc reclamaţiile. Oficial, prefectul unui judeţ conduce toate serviciile deconcentrate, dar în fapt acestea se supun direct miniştrilor de resort. Ce atribuţii mai are astăzi şi cum decurge ziua de lucru a unui prefect.
Coordonează dar nu prea mai are ce
Atribuţiile prefectului, aşa cum sunt ele descrise de legislaţie, indică una dintre cele mai importante funcţii de la nivel judeţean. Reprezentant al Guvernului în teritoriu, prefectul conduce teoretic serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din subordinea Guvernului. Prefectul Romeo Olteanu spune însă că îşi petrece cam toată ziua în discuţii şi semnând hârtii. „Ziua de lucru mi-am început-o cu două persoane primite în audienţă. Eu primesc şi în afara programului. Una dintre persoane avea o problemă de fond funciar, cea de-a doua solicita o verificare pe o construcţie”, spune Romeo Olteanu.
„Reprezentantul Guvernului în teritoriu” a cam rămas fără atribuţii directe în ultimii ani. Dintr-un şef al judeţului a fost transformat în birocrat. „În Constituţie se spune că prefectul conduce deconcentratele. Nu mai este deloc aşa. Acum mă trezesc la şedinţele Colegiului Prefectural cu diverşi cetăţeni. Îi întreb: dumneavoastră? Şi ei răspund că sunt directori la diverse deconcentrate. Păi, de când? De două săptămâni sau de o lună”, povesteşte prefectul de Iaşi.
„Sunt rege la de
