Ce-ar fi fost dacă în urma cîrdurilor de pelicani și de grauri care au cîrmit-o spre țările calde, pe ferestrele Sălii Palatului, unul cîte unul, fluturîndu-și parpalacele și fustele de macrame, cei cinci mii de delegați ai Congresului Național al PSD s-ar fi avîntat în văzduh, înnegrind cerul deasupra Bucureștilor, în gîgîit de gîște blonde, de boboci grăsulii și de gînsaci bătrîni?
Păi, le-am fi urat cale bătută și am fi așteptat cu emoție să se înalțe și pîlcul de la Cotroceni, bașca oarece curci chioare de prin cotețele unor partide mai mici, astfel că în trei zile, scăpați de coșmarul neaveniților din politichie, ne-am fi putut întoarce la soluția sănătoasă propusă acum douăzeci de ani de Petre Țuțea.
Înțeleptul vorbitor visa ca România să fie condusă de șapte băcani analfabeți, care să bîntuie de dimineața pînă seara prin cetate, în așa fel încît, cu mirosul și flerul lor negustoresc, dar mai ales cu acel simț al realității de care conducătorii de pînă acum fost-au castrați, să afle ce le lipsește românilor ca să fie o țîră fericiți.
Ne-am fi așteptat ca acest colos cu picioare zdravene, nu de lut, cum e pesedeul, dar cu o tărtăcuță în loc de cap, să provoace un cutremul ideologic măcar de ochii lumii, care, în locul darurilor socialiste promise mai an, s-a trezit cu o ploaie de taxe și impozite în urma căreia unica ciupercă ce-ar putea răsări e aia denumită romantic sula ciobanului.
Ca și cum nu ne-a fost de ajuns că am asistat mofluzi la un act ratat al dramoletei mioritice în care cei doi ciobănei n-au reușit să-i fure oile ortomanului la referendum și nici să-l omoare, acum PSD-ul ne propune un scenariu de-a dreptul emoționant: Ponta să-i smulgă lui Crin ghetuțele prezidențiale și să și le tragă pe lăboaiele sale de neam prost. Chestie întrevăzută parcă de Tudor Arghezi în geniala sa „Horă de băieți”:
Într-o țară care-a
