Vasile Mătrăşoaie de la Bursuceni a devenit, după articolul scris despre ferma sa acum ceva vreme în acest ziar, un personaj. Peste el a tot căzut ulterior „desantul” presei scrise şi audio-vizuale, astfel că „s-a pus” pe îndelete în gura lumii.

Ce-i drept, îi şi place să vorbească şi să se vorbească despre el şi despre isprăvile sale, astfel că detractorii săi au apărut şi s-au înmulţit în aceeaşi măsură în care i-a crescut faima. „Se cunoaşte” cu mai-marii judeţului, pe care îi abordează fără emoţii, este prezent pe la mai toate târgurile unde se expun şi legume, masa familiei din piaţa mare a Sucevei este binecunoscută, iar acasă, la Bursuceni, vin din ce în ce mai mulţi dintre cei care vor să cumpere legume direct de la el şi pentru că au auzit „că-s bune”, dar şi pentru a vedea cu ochii lor „fabrica de roşii, ardei şi gogoşari”, de ceapă, morcov, păstârnac, pătrunjel, varză, sfeclă roşie etc. etc.

Faţă de toţi aceştia, Vasile Mătrăşoaie nu tace, are gură mare. El îşi spune părerile cu convingere şi fără ocolişuri, astfel că nu sunt puţini cei care l-ar contrazice sau chiar îl contrazic. Sau nu-l contrazic, dar nu-i împărtăşesc ideile. Mai ales cei care văd politică şi sub preş.

Pentru că nu-i pot contesta determinarea de a face legumicultură, şi încă după carte sau valorificând experienţa unor specialişti bătrâni în meserie, formaţi pe la diferite ferme de specialitate din ţară (unii şi de peste hotare), de a munci până inima i-aduce aminte că nu-i etern, iar piciorul că a fost fracturat, cei mai mulţi îl lovesc acolo unde doare mai tare: în convingerea sa că face legumicultură ecologică. Ba că aşa ceva nu există la noi, i se spune, câtă vreme pământul încă este infestat de îngrăşăminte chimice remanente de pe care vreme ştim noi, ba că nu-i clară treaba cu sămânţa, chiar dacă este olandeză sau ungurească, ba că chestia cu îngrăşămintele or